2011: “Lipscani. Ghid turistic și de chefuri”

Singura carte despre trecutul și viața de azi a Centrului Vechi al Bucureștiului. Fără mitologii și prostii. Editura Art (2011).


 

 

ARGUMENT: "O recuzită gata pentru o petrecere care se tot amână: decor de epocă, rochii de mireasă, droguri şi iubiri uşoare, cadouri ieftine şi antichităţi".

 

Eşti în Centru. Lipscaniul este situat în inima Bucureştiului. Eşti în Centrul Istoric sau în Centrul Vechi. „Istoric“ şi „vechi“, deoarece alt teritoriu cu vechime care să păstreze asemenea semne de viaţă nu există în Bucureşti.

 

2011 - Eugen Istodor - Lipscani. Ghid Turistic si de chefuri (Art)Priveşte în jurul tău. Lipscaniul de astăzi arată ca o recuzită gata pentru o petrecere care se tot amână: decor de epocă, rochii de mireasă, droguri şi iubiri uşoare, cadouri ieftine şi antichităţi, biciclete nebune şi ceaiuri nemaiauzite, eco, bio, şaorme, scoici, narghilele, excentricităţi, cool, euforia trăncănelii, party-uri, beţivi, funny, takeaway, crâşme pentru toate buzunarele, dar şi un cutremur la pândă gata să prefacă mofturile în praf şi pulbere. Are inocenţa unui copil care şi-a făcut un orăşel din ce-a priceput el din poveştile bunicilor. Un capriciu omenesc, o bizarerie istorică. Şi, ca şi cum n-ar fi de ajuns, coincidenţa face ca primul domnitor ce-a pomenit existenţa Bucureştiului să fi fost însuşi Vlad Ţepeş (20 septembrie 1459).

 

Citeşte-i istoria. Patimi de negustor, frici de domn şi un pământ trecut prin sabie, foc, apă şi zguduit de cutremure au clădit un Lipscani după chefuri. Sufleţele de-astea nu puteau lăsa în picioare decât un oraş fragil şi mereu „întinerit“. Chefurile astâmpără pohte omeneşti, trecătoare, nu stau cu gândul la nemurire.

 

Ai în faţa ta o călătorie provocatoare. Eşti la îndemâna stăpânului locului: chiriaşul crâşmelor de aici, ce vrea să-şi încerce norocul în acest tărâm al consumului şi al făgăduinţei. De cauţi monumentalul clădirilor, orânduiala şi tihna altor locuri ale lumii, greşeşti. Multe dintre clădirile de după 1860 sunt încă în ruină şi păstrează semnele gustului „eclectic“ al epocii şi al negustorilor. Străzile şi utilităţile se află într-un perpetuu şantier, tărăgănat obositor de către Primărie. Aşa că bucură-te de ceea ce ai moştenit, căutând satisfacţia de-o clipă, fericirea de-un pahar.

 

ConfAfis-24feb2013-214x300Ai cu adevărat chef de Lipscani? Cunoaşte-i omul. Lasă-te dus de ce este mai efemer între efemerităţi: omul cu istoriile lui. Oare nu aşa te cunoşti pe tine însuţi cel mai bine?

 

Dacă vrei să comanzi cartea, click aici.

Comments are off this post