uichendist 2009: Mincarea temelie, bautura fudulie. Mincare delicioasa in noaptea de ANUL NOU!

Postat pe Decembrie 31, 2009 de Istodor

In Romania, LOCUL INTII: Clos de Colombes, vinul acros, meniul frantuzesc, atmosfera. Incredibil loc. Scump-scump. Dar scump si fiindca nu ma mai terminam sa comand, sa degust. Frantuzoica stia sa ma faca curios.

In lumea vizitata de mine: Budapesta – Restaurantul 21 cu telina si vinul de acolo.

Nimicul ce-ti face viata plina. As vorbi putin despre surpriza strazii. Parisul ti-o ofera fara doar si poate. Nu pot sa uit gisca afumata si grataragita sub ochii mei din tirgul de Craciun. Asa cum nu poate fi uitata intilnirea mea cu stapinii lumii in fata unei beri si a unei portii de moules. In Gara la Saint Lazare. Asa cum nu e mai prejos ziua de umblat prin Oborul budapestan cu o placinta de cirese si Szentendre-ul, satul medieval de linga Budapesta leganindu-ma cu o scovearga.

In rest? In rest, problema turismului in Romania. Chiar daca m-a certat gazda de la Raza Soarelui din Moeciu, m-a si invatat citeva capricii uichendiste:

domle, nu poti face pe traditionalul in mincare cind nu te poti baza pe clienti seriosi. Nu poti. Unii se anunta, tu te pregatesti, apoi nu vin. Vremea impiedica uneori orice afacere. Daca e urit afara, n-are rost sa muncesti. Traditiile, de aceea, sint rare. Mincarea e de Metro in multe cazuri.

uichendist 2009: Hotel, pensiune, somn

Postat pe Decembrie 30, 2009 de Istodor

Unde mi-o fi fost cel mai bine? VOUA UNDE VA E BINE ACUM?

In Bran la Popasul Cavalerului. Stil, mobila temeinica, bun gust, discretie, cearceafuri curate, panorama de la fereastra.

In strainatate? Sus, in mansarda din Budapesta. Burg Hotel. Vedere spre centrul vechi, liniste, linga trei-patru restaurante de calitate.

La Cimpina? Da, mi-a fost cald, fiindca am fugit de Valea Doftanei. Uite cum mi-a fost. Asta pentru Valea Doftanei.

Ibis Hotel. Nu e rau la Sibiu. Standard. Cit platesti, atit ai.

Incredibil este ca pe ruta Ostrov-Murfatlar nu e nici o gazda. O zona incredibila. Fara o perna peste noapte. Nu vorbesc de somnul la Dervent, la calugari. Poate e o solutie.

Dupa o betie buna, e neasemuit popasul de la Crama Murfatlar. E somn.

uichendist 2009: cele mai traznite intimplari. nostime acum, timpite atunci

Postat pe Decembrie 29, 2009 de Istodor

P1010030 300x225 uichendist 2009: cele mai traznite intimplari. nostime acum, timpite atunciAm vrut uichendistului soarta exacta a oricarui om plecat in uichend. Nimic aranjat, nimic protocolar. Sa traiesc eu, sa traiti si voi in direct. Am transmis in direct, de la fata locului, atunci cind, tehnic am putut cu Mac-ul meu si un modem Vodafone. Mac-ul a rezistat zgiltiielilor, loviturilor, modemul n-a prea avut semnal pe ici pe colo si cel mai des se misca precum ochii mortului. Cu toate astea, nu din cauze tehnice am patit tot soiul de intimplari, astazi nostime, ieri, timpite de-a dreptul.

Prima calatorie? Belciugatele. M-am abatut din drum spre Mănăstirea Pasărea. Şi cum m-am abătut a apărut bariera CFR. Bariera a stat pusă o oră fără să treacă un tren. uichendişti ca mine au trecut printre bariere. Ghinionul a făcut ca acelaşi lucru să mi se întîmple şi la întoarcere. Să spun mai mult? Am şi dirijat circulaţia în mijlocul barierelor.

Altă călătorie a fost spre Valea Doftanei. Cu trenul din Gara de Nord. Tot o oră am stat în Gara de Nord. Era frumos afară, liniile erau drepte. Se pare că nu venea “crucea” de la Constanţa.

In drumul spre Telega, m-am oprit la Slanic. La Casa Padurii se punea la cale o farsa pentru Animal Planet. Nu puteam sa nu trag cu urechea.

Oho, minunat a fost dialogul de ore cu legendara Cacarumbas din Telega si somnul la New York.

Dar ce sa mai spun de ţeapa luată la Pensiunea Poiana, unde oul de dimineaţă mi s-a servit cu 100.000 de lei. Un ou fiert.

La Moeciu cînd am fost, am stat la Raza Soarelui. Am criticat-o, iar gazda mi-a scris pe blog!

Dacă ar fi fost doar atîtea… să fii uichendist în România e plin de noroace, care mai de care mai ghinioniste.

Belciugatele, Valea Doftanei, Slanic-Telega,

Postat pe Decembrie 28, 2009 de Istodor

Cimpulung Muscel, Moeciu-Bran, Craiova, Paris, Budapesta, Constanta, poiana Tapului, Nordul Moldovei, Sibiu, Sighisoara… Dedulesti, Viscri, Etna la Monte Carlo, America, Coreea de Sud, satul lui Mos Craciun.

Un joc, un pariu, un capriciu: uichendist.ro

uichendist 2009: calatoriile mele, damblaua mea, jocul nostru life si live, bucuriile voastre

Postat pe Decembrie 28, 2009 de Istodor

P1010022 300x225 uichendist 2009: calatoriile mele, damblaua mea, jocul nostru life si live, bucuriile voastreIncepe 2010. Uite unde-am fost dus de-acasa in 2009: Belciugatele, Valea Doftanei, Slanic-Telega, Cimpulung Muscel, Moeciu-Bran, Craiova, Paris, Budapesta, Constanta, poiana Tapului, Nordul Moldovei, Sibiu, Sighisoara…

VOI, voi, cu ce v-ati ales? UN JOC! O calatorie adusa la buricele degetelor voastre, ATI CALATORIT DIN FATA COMPUTERULUI. Ia, domle, ce-o mai face uichendistul? Am transmis in direct ceea ce am trait. Ati putut in timp fizic sa vedeti unde sint, ce fac, sa-mi dati sfaturi. Va multumesc!

Eu? Chiar mi-am cunoscut limitele. Sa calatoresti obligat saptamina de saptamina nu-i lucru usor. Sa folosesti tastatura, netul in tren, lovit de vinuri diverse in paturi ostile. Sa produci filme, sa le urci pe you tube, dupa ce-ai testat mincaruri care mai de care mai savuroase, iar e curat leac de damblageala.

O spun deschis: mi-am facut-o singur, mi-a placut imens. Am devenit testăr de mîncăruri, vinuri, paturi, gazde. Voi ati avut cel mai tare joc de pe net. O provocare pe care cu greu o gasesti pe net.

AICI e momentul sa multumesc: Lui Oly, ca sintem impreuna. Hotnews-ului si lui Margarit personal, ca-mi gazduiesc jocul, lui Cristi Pantazi ca-mi suporta capriciile. Paravionului si lui Remus Visan, ca ma zboara unde am eu chef. Si lui Carl Reh Winery si Rodicai Capatina, pentru debutul meu de uichendist.

Si iar sa multumesc: lui Dragos Lumpan pentru interviul acordat despre anii lui in transhumanta. Lui Bumbutz pentru lansarea aici a revistei sale. Lui Adrian Darabana si Lucian Ban ca au cintat Tuba pentru uichendist.ro.

De neuitat cei ce mi-au incredintat povestile lor: Mirel Banica, Cornel Ivanciuc, Mihaela Radulescu. Cu ei am fost de la Dedulesti, Viscri, Etna la Monte Carlo.

Si lor ca m-au purtat in timp si arta: Radu Paraschivescu, Ioana Pirvulescu, Ioan T.Morar.

Şi acum hai sa vedem drumurile testate de mine. Puteţi avea încredere. Am fost treaz de cîte ori am dat Ratingul locului: ENDORFINELE.

Belciugatele. Cu minunea Lily.

Valea Doftanei. Cu iubita mea.

Slanic-Telega. Cu Cacarumbas.

Cimpulung Muscel. Pardon, Merci.

Moeciu-Bran. Cu legende si chiciuri.

Craiova. Strehaia si Beharca.

Poiana Tapului. Cu prietenii.

Nordul Moldovei. Cu Oly. La Palma.

Sibiu. La Astra Film Festival.

Budapesta. Cu Paravion.

Calarasi Ostrov. Adamclisi. Dervent. Murfatlar.

Sighisoara. excursie cu elevii.

Constanta. Bombardata.

Parisul. Iar cu Paravion.