Chile in TURUL LUMII facut de un roman

Postat pe Iulie 8, 2010 de Istodor

Interviu cu Razvan Terenche

Turul lumii, AZI: CHILE. By Razvan Terenche. Interviu de Mihai Buzea. Tara unde esti ars la buzunar

Postat pe Iulie 8, 2010 de Istodor

canion atacama 225x300 Turul lumii, AZI: CHILE. By Razvan Terenche. Interviu de Mihai Buzea. Tara unde esti ars la buzunarAzi, Chile. Un coltisor, nu toata tara.Razvan Terenche a raspuns pe lung. Mihai Buzea a intrebat pe scurt.

MB: Pai ziceai ca mergeai spre Bolivia!
RT: Spre Bolivia si mergeam, da’ am zis sa ma abat putin spre vest, in Chile, sa vad desertul Atacama.
MB: Inteligenta miscare, intr-adevar. Si l-ai vazut?
RT: L-am vazut, fi-mi-ar capul de ras! Ca nu e mare inginerie. Am trecut granita argentiniana si-am debarcat in San Pedro de Atacama, o naspete de oras.
MB: De ce?
RT: Stii care-i porecla lui? “Tourist trap in the desert”! E genul ala de loc in care nu exista nici o alta singura sursa de venit in afara de banii turistilor, asa ca marea gaselnita a localnicilor e sa te arda la pret. La absolut orice bun sau serviciu din oras! Care nici macar nu e oras, de fapt, e un fel de sat mai mare, plasat intr-o oaza.
san pedro de atacama 300x225 Turul lumii, AZI: CHILE. By Razvan Terenche. Interviu de Mihai Buzea. Tara unde esti ars la buzunarMB: Tu cat ai stat?
RT: Doar patru zile. Am scapat repede, da’ nici acum nu-mi dau seama daca a meritat sau nu. Pot spune doar ca putine locuri din calatorie mi-au lasat o amintire asa dubioasa ca San Pedro de Atacama.
MB: Am inteles. Dar desertul, cum e desertul?
RT: Ca desert, n-ar fi chiar rau. Isi respecta fisa postului, adica n-are nimic viu in el. Geologie pura. Piatra, nisip, canioane, pustietate absoluta. Roca in toate dimensiunile si formele, de la particulele purtate de vant care-ti intra peste tot (nu vrei sa stii unde!), pana la munti de 6.000 de metri. Am fost in Valle de la Luna si in Valle del Muerte, si pot pentru ca sa-ti spun ca m-am vindecat de mizantropie, cel putin partial. Bai, e din alt film! Zici ca esti pe alta planeta – da’ nu Pandora, nu, baiatule! Pe o planeta complet moarta. Mumia unei planete. Impresionant, nimic de zis. Dar chestia e ca ajungi acolo, faci excursia sau excurisiile prin desert, dupa care ai bifat ce era de bifat si vrei sa pleci. Alti bani si ca sa pleci din gaura aia!
valle del muerte 300x225 Turul lumii, AZI: CHILE. By Razvan Terenche. Interviu de Mihai Buzea. Tara unde esti ars la buzunarMB: Si cum ai facut?
RT: M-am lipit de un autobuz care m-a scos in Calama. Asta e ultimul oras chilian, inainte de frontiera boliviana. Am mai stat o noapte si-n Calama, si abia dimineata am reusit sa iau alt autobuz, o ragaoace antica si de demult, si cu ala am calatorit spre Bolivia. 540 de kilometri, in conditii de colhoznic. Un fleac, m-au ciuruit!

Africa de Sud, povestita de la fata locului de Marius Moldovan: is oricum mult mai putin rasisti ca noi. cel mai revoltat etnic o fost pana acuma un bulgar

Postat pe Iunie 30, 2010 de Istodor

WORLD CUP FIFA 2010 1 300x300 Africa de Sud, povestita de la fata locului de Marius Moldovan: is oricum mult mai putin rasisti ca noi. cel mai revoltat etnic o fost pana acuma un bulgarAm noroc. L-am gasit pe Marius Moldovan exact in Africa de Sud. E de trei luni acolo. Tocmai acum. Pe vremea Campionatului Mondial de Fotbal:

“ca si tara, cu locuri si oameni la un loc, total surprinzatoare. mi-am
creat o imagine despre “africa” inainte sa ajung, africa in notiunea a
ceea ce am mai vazut din africa pana acum.

dar nu-i deloc la fel cu ceea ce stiu despre
nord (egypt – dar nici nu e de asteptat), sau central  (tanzania).

f
europeana in ce priveste viata la oras (si la tara in zonele albe), mult
mai vest europeana decat romania in orice caz. pana si culoarea
majoritatii oamnilor nu te face sa te simti in africa asa mult.

acuma
poate asociez eu amabilitatea si lejeritatea in interactiunea interumana
cu vestul europei, desi clar ca pare destul de autohtona.
ca si locuri, totul impresionant, si de calatori o facem cel putin 2
uichenduri pe luna. da 6 luni nu ajung sigur.
acuma dupa 3 luni aici, is impresionat de cum s-a evitat razboiul civil.
tensiunea e destul de jos, si Mandela e recunoscut ca erou si de albi.
in interactiuni directe, is oricum mult mai putin rasisti ca noi. cel
mai revoltat etnic o fost pana acuma un bulgar “vinitura”.

oportuniatea de a veni aici o soft mai mult aleasa pe moment, in iarna.
sotia lucreaza de 3 ani in dubai, eu is acolo de 2 aproape.

si cum firma
ei are birou aici si deja oamneii care o fost o zis ca-i super. o picat
asa intr-o seara de craciun cand eram in romania, si iacata-ne. eram
putin ingrijorat cu businesssul, dar se compenseaza, ca in final e vorba
de mii bune care is in plus pe luna. dar mare parte sa scap de
nenoricitul ala de dubai, am mancat destul nisip.

cum ziceam, minte tot de roman am: merg la restaurant (ca totul e
platit) si ceri portia mica (macar atat) si ii asa de bun ca iti vine sa
manaci si farfuria. pe bune.

si cum “numa salate” iti iese pe nas, mai
scapi si in chestii mai cu spor. nu intru in detalii (ca nu-i corect),
dar in 10 luni in Franta nu am mancat asa nici macar de 2-3 ori
(probabil pt nici nu mi-am permis grandori). dar sunt locuri, pe langa
cape (pomenite si de altii) unde te simti mai frantuzec ca in
fontainebleau. de fapt is francezi (huguenoti refugiati) ce s-o stabilit
acolo. is domenii in still colonial, restaurante “frantuzesti” si vinuri
fara cusur (aceasi poveste cu franta) la preturi de bucuresti: fel
principal la 10-12 eur (portie cel putin dubla fata de ce platesti pe
putin 30 eur in franta), vin top la 25 (min 100 cred altundeva).
ce mai, poti face 100 de editii de bursuc gastric.
nu-s mare gurmand, da imi ia mintile. si diversitatea ii asa de mare
(sunt totusi indieni si asiatici) ca poti alege zilnic ceva nou. si cum
am avut o operatie la genunchi acu cateva luni, numa la fix sa nu mai
fac micare, si iaca kilogramele in plus.

stam intr-o zona de “business” sa nu fie prea departe de biroul sotiei
(se intoarce de obicei la 11-12 noaptea), si in consecinta totul e ca in
orice cartier european de business. cu exceptia ca astia incep ziua la
6am si nu mai poti comanda nimic dupa 9, nimic strain.

normal ca as fi
preferat ceva zona mai localnica, dar nu prea am avut de ales. asa ca
stau ca popandau in africa in bloc. da macar ii mult mai verde, ii
padure aproape. chestie la care nu ma asteptam, dar dupa dubai ii aur
curat. singapore o cerut putina adaptare, dubai mai deloc (n-ai d ales,
trebuie sa freci mallurile in sus si-n jos), dar aici chiar nimic. is totusi
doar 6-8 luni si nu esti asa dechis sa te adaptezi. vrei sa
exeprimentezi cat mai mult, dar nu sa te schimbi. si oricum tanzania e
mult mai africa.

noaptea? acuma vuvuzele!! da in rest doar pasari ca-i aproape padure. in
rest liniste ca astia merg la somn repede.

ii oras
in kruger, mai ales cand stai in cort, vezi si auzi la ce astepti: la
cativa metri era hiena, dupa aia girafa (da, suntem dupa un gard serios
de sarma).

saracie? brrr, cam nasol. n-am fost in favelele alea, nu ca nu as fi
curios, dar “mi se cam interzice” in familie si nu vreau sa creez
neliniste. dar treci la 50m de ele cu masina si intuiesti totul.

oricum nu asa nasol ca dubai, acolo aia stau 50 intr-o camera, cu
pasapoartele luate, si muncesc 10h pe calduri de 40+. ala e revoltator,
asta trist. aar cartiere noi, case de 2 camere f simple, doar sa ii
scoata de acolo. si trebe ca aia e sursa marii probleme de aici:
criminalitatea. in rest beieti la fiecare semafor sa spele geamul si
inventie proprie, cu sacu de gunoi sa dai de prin masina ce nu-ti trebe.
poate prinde si la noi:). parcagii peste tot, da de treaba.
bogatia e mai ascunsa. nu-s palatele dubaieze, dar case mari, cu gradini
imense, inconjurate de ctv, pereti de 3m plus sarma electrificata.
discrepanta mare. eram curios: o casa de 3-500m2, cu gradina de
2-3000m2, cam 400k eur. se pleaca totusi, si inteleg ca vin africani cu
bani de pe la nord. cu cupa asta o sa vada multi ce infrastructura este
aici si sigur vor si mai multi.

la capitolul fericire nu-s chiar in pozitia sa analizez. sincer nu stiu
sigur ce-i face pe romani fericiti. aici insa astia par veseli mai tot
timpul. putin din veselia aia extrovertita africana ce cred ca o intuim
toti. ce pot vedea ii mai mult ca iau mute lururi ca trebe facute asa,
nu se streseaza prea mult si gata. totusi, aici sunt un mare ignorant.

vuvuzelele functioneaza pe principiul tulnicului din cate imi dau seama,
tre sa introduci tu sunetul inauntru si sa ti-l “prelucreze”. n-am
“goagalit” acuma sa gasesc originea, da am vazut cateva in forma de corn
spiralat, si cam asa ii vad originea. astea de plastic cica o prins de
ceva vreme numa. la fotbal am inteles ca erau si inainte, dar la rugby
nu prea. asta e acuma mascota lor. i-am luat la frate-mio una si o
plecat cu ea in ro, acuma regret:).

fotbalul era aici de vreme multa, albii tin de rugby dar o prins si la
negrii.acuma insa toti gramada, ii vezi cand fac marsuri de zeci de mii
pe strazi sa sustina baana bafana.
putini naivi cu idealurile, dar
oamenii viseaza. dar acum toti vorbesc si toti is dezamagiti.

Africa de Sud, povestita de George si Catalin: “Acolo e destul de nesigur”

Postat pe Iunie 14, 2010 de Istodor

Uraaaa! George si Catalin ne duc in Africa de Sud. Dintre voi cine a mai fost pe tarimul zeului fotbal din iunie-iulie 2010?

GEORGE: destul de nesigur, bere din Namibia, rechini
– Cum este acolo: destul de nesigur. Inainte sa plecam ne-am interesat care-i treaba pe acolo. Am gasit un fost bursier care ne-a povestit ce-i de vazut,ce-i de facut, unde putem merge, unde nu este sigur sa mergem neinsotiti etc. O mica patanie … in ziua in care am plecat am iesit putin in jurul hotelului, am stat chiar in Greenmarket Square, sa cumparam diverse chestii de adus acasa. Cum am cheltuit mai mult decat planificasem si nu prea mai aveam bani de taxi pana la aeroport, am intrat la o banca din zona (bancomatele la ei sunt numai in interior, nu gasesti bancomate pe strada, ca la noi) am scos bani si ne-a intors la hotel. Cand am intrat in holul hotelului (la intrarea in hotel se “zambea” la camera … si receptionerul debloca usa) odata cu noi a intrat un tip extrem de agitat … venea in fuga chiar de la banca unde fusesem noi pentru ca … tocmai intrasera cativa tipi inarmati sa o jefuiasca In rest, in afara de nesiguranta … curat, grija deosebita fata de turisti, totul facut sa te simti bine si sa scoti banu’ din buzunar. Noi am fost in August, la ei e extrasezon si preturile erau comparabile cu cele din Bucuresti (cazare si mancare).
– Ce am mancat/baut: de toate Au bere buna, mai ales cea adusa din Namibia (nemtii sa traiasca, ca le-au facut fabrici pe vremea cand erau colonie germana) dar nu se poate compara cu vinurile. Din bautor de bere am devenit bautor de vin, dupa aceasta vizita (nu “profesionist” … da’ decat un bax de bere, mai bine o sticla de vin ceva mai bun). Nu pot spune ca am venit de acolo cu o preferinta culinara … desi am mancat de toate: crocodil, tot felul de antilope, porci salbatici, strut etc.
– Cum sunt oamenii: primitori, in general, constienti de faptul ca multi dintre ei traiesc de pe urma turistilor. Pe de alta parte, daca te pot frige … o fac fara nici un regret (nu ca pe alte meleaguri ar fi altfel). Marea majoritate vorbesc engleza, desi si aici e de povestit: ce cu “radacini” englezesti au un accent asemanator cu cel din Anglia … greu de inteles la inceput, cei cu radacini olandeze sunt cel mai usor de inteles dar cel mai groaznic accent il au “nativii”.
– Somnul: Hotel Tudor ( http://www.tudorhotel.co.za ), chiar in Greenmarket Square si relativ aproape de tot ce-i important in Capetown. Servicii bune, preturi rezonabile (in jur de 55E/noapte dubla cu mic dejun), personal vorbitor de engleza si … sa nu uit … una dintre receptionere mare fan a lui Dan Petrescu

Gata cu intrebarile … acum “compunere libera”. Noi am fost acolo la o conferinta, organizata de guvernul lor si din cauza asta este posibil ca programul nostru (inclusiv cel turistic) sa fie peste ceea ce se gaseste in mod normal, desi ma indoiesc. Nu am fost lasati din mana decat 2 zile, in rest aveam program bine stabilit. Cu toate acestea am reusit sa ne plimbam in zona veche a orasului pe jos (ziua), am intrat in mall-uri etc. O impresie deosebita mi-a facut V&A Waterfront unde poti pierde 2 zile fara sa mergi de 2 ori in acelasi loc si fara sa mananci la acelasi tip de restaurant Practic acolo este o zona de cateva hectare plina de mall-uri si restaurante. Tot aici este si acvariul, impresionant (au 3 rechini intr-un bazin de sticla de cca 2000 mc pe care-i hranesc in cadrul unui “spectacol” … 3 scafandri intra cu carnea in bazin si le dau sa manance… brrrr) … chiar mai impresionant decat cel din Beijing (vazut luna trecuta, impresie proaspata), desi acesta din urma este mai mare.
Mentalitatea oamenilor este diferita de ceea ce suntem noi obisnuiti. In prima zi de excursii am avut un ghid neamt (nascut in Namibia, crescut in RFG si intors in Africa de Sud dupa ‘94) care ne-a cam pus la curent cu tot ce misca pe acolo. Cel mai surprinzator raspuns l-am primit cand l-am intrebat … ce le trebuie atata infrastrusctura turistica, in conditiile in care au aur, platina, diamante etc. de n-au ce face cu ele. Raspunsul lui a fost tot o intrebare … si ce faceam cu 10 mil. de someri ??? Pur si simplu ei au dezvoltat turismul ca masura de protectie sociala … ne-a vorbit o juma’ de ora numai despre asta. Tot el ne povestea ca cei cu ceva mai multi bani, in loc sa isi tunda singuri gazonul mai bine angajeaza un amarat care in seara aia va avea ce manca si nu va fi pe strada la dat in cap.

CATALIN: Africa in ianuarie, Africa nuntii
Anul acesta am fost in Africa de Sud, in ultimele 2 saptamani din ianuarie.
Am fost placut impresionat de tot ce am vazut acolo, si mai ales de faptul ca m-am simtit tot timpul in siguranta! Stiu ca pare incredibil, insa asa am fost. Spre deosebire de George, nu am stat la hotel in oras, ci la un B&B langa Cape Town, in zona Stellenbosh, intr-o ferma viticola la 30 km de Cape Town. De la aeroport am inchiriat o masina si cel mai greu a fost pana mi-am invins frica de a conduce pe stanga… iti ia cam o zi pana de obisnuiesti…
Ferma este un vis. Sunt multe in acea zona. Nu mai tin exact minte cat era camera pe nopte, dar sigur sub 50 de euro, mic dejun inclus. Intr-un peisaj de vis, bineinteles, si in conditii de siguranta absoluta. Nu am vazut un gard la acea ferma… am ramas mirat de asta, dar aveau caini de paza si cred ca nu sunt probleme acolo.
Am fost acolo la o nunta a unei prietene, si am primit sfaturi unde sa mergem. Sunt multe locuri de vizitat: waterfront area in Cape Town e un must, la fel cu Capul Bunei Speranta, Cap Point, Table Mountain. Fiind intr-o zona vitcola, vinuri sunt peste tot, si de o calitate extraordinara. Sunt un mare amator de vin, si fara sa gresesc apreciez ca cele din Africa de Sud sunt unele din cele mai bune din lume! La toate fermele viticole din zona poti merge sa le degusti productia.
Dupa nunta am plecat mai departe, pe Garden Route, pe coasta, stand peste noapte in B&B. Am inotat in Oceanul Indian in Ianuarie! Apa nu foarte calda dar mergea. In schimb, cativa km mai spre dreapta, in Oceanul Atlantic… brr , iti taie picioarele…
Cert este ca o sa ma intorc in Africa de Sud, este o tara atat de frumoasa. Am umblat ceva in lumea asta, si credeti-ma ca am ramas fermecat de ce am vazut… Recomand fara nici o ezitare, insa doar Cape Town-ul. Nu am auzit lucruri bune despre Johannesburg sau Durban, asa ca nu cred ca am sa ajung acolo…
Toate cele bune va doresc si… vant bun!

Cairo 2, by Adriana Mocca: Scad preturile pentru romani in bazar si Egiptencele la plaje ca niste pasari mari, negre

Postat pe Februarie 24, 2010 de Istodor

Anafora1 300x225 Cairo 2, by Adriana Mocca: Scad preturile pentru romani in bazar si Egiptencele la plaje ca niste pasari mari, negre

Sintem tot in Cairo. Arome, vinzoleala. Am citit despre orasul masculin de dimineata? Uite plaja plina de egiptence in costum de baie. Hai, uita-te, vezi tot prin ochii Adrianei Mocca. Hai, duminica se lucreaza!

In Khan El Khalili, toti comerciantii imi cunosc tara. Romania? Hagi! Welcome! Daca ai capul acoperit – te respecta si mai mult iar pretul obiectelor achizitionate scade. Oricum, si daca vei cumpara si daca nu, un ceai cu frunze de menta sau din flori de hibiscus din partea casei iti prelungeste sederea in magazin. Egiptenii sunt extrem de politicosi, de sociabili si de … parfumati. E coada la cate un parfumeur.

Nu vrei ultimul Chanel ? Nu, shokran… dar esenta favorita a reginei Nefertiti ? Din clondire mari si mici ti se creeaza un parfum … personalizat : iasomie+scortisoara+vanilie+lotus+regina+mosc+Simun. Ma ratacesc pe stradute. Un labirint de magazine, cu sticlute si tesaturi, narghilele si pielarie, mirodenii si ceaiuri, halci de oaie (legiuni de Miorite atarnate in carlige, afara, la soare) si saci de bob. Femeile, prezente tacute sub vesmintele negre si cu manusi, la peste 40 de grade. Cairo – oras masculin !

Mohamed, un pusti de vreo 12-13 ani, se ofera sa-mi fie ghid… pentru 15 lire egiptene (3 dolari). Ma conduce la moscheea Al Azhar. Si aici, ca peste tot, ne lasam pantofii la poarta si eu primesc o djellaba verde. Nicaieri nu m-am descaltat si incaltat de atatea ori pe zi. Gasesc un taxi cu greu. O fuga la Ibn Tulun, cea mai veche moschee din Cairo.

Ma opresc sa mananc la Sequoia, in Zamalek, un restaurant simpatic, pe malul Nilului, kofta, kebap, baclawale din nou. Si doua beri, ca locuiesc peste drum, adica, peste Nil! Preturi corecte si serviciu impecabil. Seara, daca rezervi masa, ai tot interesul sa ajungi la timp.

In Egipt weekend-ul incepe vineri. Duminica se lucreaza. Vinerea, pana la pranz nu se misca nici frunzele, e zi de rugaciune. In timpul saptamanii, cand din moschei glasuieste muezinul si tocmai ai platit bonul pentru un suc proaspat de fructe (mai putin de un dolar) pana ajungi sa-l bei, inarmeaza-te cu rabdare… vanzatorul, pe covorasul ritualic, a ingenuncheat cu fata catre Mecca pentru sfanta datorie spirituala. Poate sa dureze ceva timp. Nu indraznesti sa-l intrerupi, chiar daca mori de sete.

Vineri, la pranz plecam spre Anafora, o oaza la 75 de kilometri de Cairo pe drumul spre Alexandria, unde episcopul copt Amba Thomas a intemeiat in 1999 un loc de rugaciune si reculegere. 26 de bungalowuri construite dupa arhitectura secolului IV, cu o cupola deasupra, serpuiesc pentru a forma un semn de intrebare al carei punct este chiar capela de rugaciune. Vin oameni din toate colturile lumii pentru linistea desavarsita si privelistea paradisiaca, smulsa desertului prin irigatii inteligente: maslini, palmieri, smochini, curmali, portocali, sicomori, lamai, pini si splendide flori. Seara, la ora 9, are loc serviciul religios in limba copta, la lumina lumanarilor. Nu e hotel, nu platesti decat atat cat poti, cat ai, cat iti permiti.

Din Egipt pastrez imaginea covoarelor tesute de mana, cel mai limpede cer vazut vreodata noaptea si linistea ireala a oazei. Piramidele in care n-am intrat, din superstitie dar si din cauza claustrofobiei… Momentul de pe plaja Alexandrina si modelul de costum de baie al femeii egiptene traditionale: imbracata din cap pana in talpi, intrand in mare cu hijab-ul pe cap, asteptand sa se usuce apoi tona de vestmant. Ca niste pasari mari, negre.

Tavile cu prajituri insiropate, iaurturile si curmalele proaspete se suprapun peste figura lui Akhenaton, pe muzica sufi a dervisilor rotitori, la Citadela. In ritm saltaret de darbouka si sunete de luth ( stramosul mandolinei), claxoane si castaniete, Cairo, orasul masculin, priveste dansatoarele voluptuoase, pe puntile vapoarelor ce strabat fluviul. “On est bien peu des choses, et mon amie la rose me l`a dit ce matin », recunosc hit-ul Natachei Atlas, la terasa populara unde mai fumez o chicha cu tutun parfumat.

*Ahwa – cafea turceasca
*Men-fadlak – te rog
* Shokran – multumesc
Darbouka – tamburina orientala
Luth (sau oud) – un fel de mandolina, instrument oriental de coarde
Chicha – narghilea
Djellaba – rochie lunga, traditionala purtata si de femei si de barbati in Islam
Hijab – vestmant traditional care acopera capul femeilor