Adrian Schiop-uichendist.ro: "In Torino, am mincat carne de cal, ft misto, mai frageda ca vita"

Postat pe Februarie 12, 2010 de Istodor

hiroaki 300x225 Adrian Schiop uichendist.ro: "In Torino, am mincat carne de cal, ft misto, mai frageda ca vita"Noua Zeelanda i-a facut rau. In Italia a stat cu tiganii. Germania-i fara sentiment. Asa incepe Adrian Schiop a doua parte a marturisirilor lui de turist.

Despre Noua Zeelanda, uichendistul a mai avut un interviu. Informatii mai multe AICI.

turul lumii prin sentimente

  • in nz mi a fost cel mai urat, fiindca am ramas pe naspa si mi era rusine sa ma intorc ca un ratat acasa desi mi era clar ca nu aveam viitor in tara aia si banii se strangeau greu, iar insecuritatea si singuratatea futeau psihic.
  • in germania am stat intr un sat, intr-o casa gen conac, care avea ferma si daca deschideai geamul mirosea a rahat si gunoi. nu am nici un sentiment fata de germania, nici bun nici rau. n am cunoscut nemti, doar romani disperati sa adune un ban sau sa se marite acolo (era in 2003),
  • republica bulgaria mi s a parut o tara calda, cu oameni mai consistenti in conservatorismul lor, mai putin papagali.
  • italia mi a placut, fiindca am stat mai mult prin campurile de tigani iar italienii pe care i am cunoscut erau intelectuali, deci draguti cu alteritatea, tinandu ti sa ti spuna ca italienii sunt ca romanii.

inghetata

de supermarket – in noua zeelanda gaseai cu 1 USD o caserola la 2 litri de aia chimica, de capsuni sau fructe de padure. cand am inceput sa castig bani mai seriosi, am trecut la inghetata de calitate, tot la 2 litri, dar cadbury - era 3 USD si 2 la oferta.

camp san germagnano1 300x222 Adrian Schiop uichendist.ro: "In Torino, am mincat carne de cal, ft misto, mai frageda ca vita"gadgeturi

din noua zeelanda m am intors cu un walkman si un palmtop second. din celelalte tari nu mi am luat nimic, fiindca fie nu eram pe banii mei, fie nu aveam atatia incat sa ma arunc la cheltuieli.

haine

doar din noua zeelanda m am intors cu haine – am stat un an si trei luni acolo. imi cumparam haine misto dintr-un magazin cum ar fi un H & M al lor, Planet8, haine ieftine din magazinele de chinezarii (sosete, chiloti, pantaloni scurti). achizitia cea mai consistenta au fost niste adidasi de firma, vans, la 50 de USD, de la un magazin de skateri.

intimplari timpe

pe autobuzul de intoarcere din germania mi am dat seama ca mi am uitat pasaportul la soru mea si a trebuit sa ma intorc sa l iau si mi a fost penibil s o sun sa i zic, asa ca m am infiintat direct la azilul unde lucra iar ea ma privea ca inviat din morti. in nz am avut o relatie cu un gras polinezian, la vreo 40, care se lauda ca e foarte bogat si, fiindca eram fara job, insista sa mi gaseasca ceva de lucru la unul din multele lui restaurante - dar eu faceam pe floricica zicand ca nu; cand l a cunoscut unul din prietenii mei romani l a citit imediat ca e la fel de sarantoc ca noi, si ca mintea ca sa l futa si pe el cineva. l am lasat balta.

bagaje

in nz m am dus sa mi fac o viata acolo si mi am pus o gramada ca sa rezist pana imi gasesc ceva de lucru - in special sosete si chiloti finca auzisem ca s foarte scumpe (nu erau, decat cele 100% bumbac). altfel, cat mai putine – periuta, pasta, un bic, sosete, chiloti.

magazin romanesc1 300x222 Adrian Schiop uichendist.ro: "In Torino, am mincat carne de cal, ft misto, mai frageda ca vita"turul lumii prin mincaruri

  • in nz am mancat mancare englezeasca (prea dulce, cu zahar supraadaugat in orice, inclusiv in maioneza), maori (rudimentara, bazata pe cartofi dulci), chinezeasca (se stie), tailandeza (cu miros de pizda), indiana (grasa, parfumata si dulce).
  • in germania ce gatea soru-mea (misto).
  • in republica bulgaria mancare bulgareasca si fructe de mare ca erau ieftine si eu curios (scoicile mi au placut, calamarul mi s a parut scarbos).
  • in torino, mititei si gratare la un chef de tigani (prea unse, inecate in grasime), fructe de mare si carne de cal (ft misto, mai frageda ca vita) la prietena mea.

drumul

imi place cu avionul tocmai pt ca mi e frica. imi place cand accelereaza si se desprinde de pe pista. nu ma uit dupa stewardeze pentru ca s frumoase. frumusetea ma inhiba, ma raceste, atat la barbati cat si la femei.

5 stele

am stat la belvedere in cluj intr-o delegatie. nu stiu cate stele avea, dar cred ca a fost cel mai scump hotel in care am stat. mi a placut, dar nu pt ca stateam la hotel, ci pt ca nu eram singur. nu mi plac hotelurile, ma deprima.

natura

noua zeelanda. avea niste peisaje sfasietor de frumoase. dar natura, in ea insasi, nu tine de foame, adica nu genereaza suficiente endorfine in corp incat sa te implineasca emotional; suntem fiinte sociale si fericirea noastra trece mostly prin relatiile cu alti oameni, oricat de autisti ne am crede. repet, natura era sfasietor de frumoasa acolo – despre insula de sud, unde s a filmat lord of the rings, se spune ca are cele mai frumoase peisaje din lume; din ce am vazut in poze, e intr adevar neverosimil de frumos, ca pe o alta planeta, ramasa la stadiul vegetal. exista un fel de maretie abstrusa, ermetica, cum se poate vedea in atlasele botanice cu imagini din timpul erelor geologice. oricum, nu am ajuns acolo – fiindca era scump si eu trebuia sa adun bani. bani nu am adunat, oricum, dar nici nu tin sa ajung sa vad vreodata insula de sud - ca sa vezi peisajele alea trebuie sa treci printr-o societate, iar societatea aia mi a facut rau la creier si inca o mai visez urat noaptea.

Jocul uichendist Ianuarie 2010: 5 kile de vin rosu Recas. Pentru 3 zile din viata ta.

Postat pe Ianuarie 28, 2010 de Istodor

dragos lumpan sua 09 300x212 Jocul uichendist Ianuarie 2010: 5 kile de vin rosu Recas. Pentru 3 zile din viata ta.Hei, haideti la joc. Pai, povestim-povestim. Dar pina cind? Nu impartasim? Traim aventurile altora. Dar despre ale noastre nu spunem o iota?

Iata regulile jocului lunii ianuarie. Afara e frig, urit si rau. Dau cinci kilograme de vin rosu Recas.

Calitatea intii celui ce povesteste 3 zile din vacanta sa urmind urmatoarele etape:

  1. Va reamintesc destinatiile si povestile uichendistilor. Cititi-le.
  2. Vedeti daca ati fost in acele locuri sau prin zona.
  3. Povestiti 3 zile petrecute de voi in acel loc-aceea zona a tarii/a lumii. 3 zile atit va cer. Fiti uichendisti.
  • Vorbiti-mi despre cazare-masa-bautura-preturi-distractii-locuri obligatorii-locuri de evitat-shopping-cit ati cheltuit pe excursie.

4.Cum traiesc eu uichend de uichend ati trait si voi. Impartasiti-va aventura. Putem evita relele. Putem sa ne bucuram de un uichend reusit.

5. Scrieti-mi direct pe blog sau pe email: uichendist@gmail.com/uichendist@yahoo.com

6. TERMEN: 1 februarie anul acesta.

Iata sugestii de petrecere a vacantelor:

India. By Alina Gorghiu

Londra. By Iulian Comanescu

Odorhei cu ski pe Homorod. By Corina Moldovan

Sinaia. By Luca Istodor

Santorini. By Mihaela Coman

Scotia. By Andra Ivanescu

Insula Ios din Marea Egee. By Sanda Nicola

Crasna Ucraina. By uichendist.ro

DisneyLand. Legoland. By Luminita

Noua zeelanda. By Aniela Pojar

Breaza-Brasov. By uichendist.ro

Slanic Prahova. By Bucurestiul meu drag

Care vi se pare cea mai tare poveste? A voastra cum a fost?

Noua Zeelanda Trei: Viata unui kiwi? "Totul e dulce frate". Aniela Pojar despre viata psihologica in Noua Zeelanda

Postat pe Ianuarie 7, 2010 de Istodor

ka 1611 Noua Zeelanda Trei: Viata unui kiwi? "Totul e dulce frate". Aniela Pojar despre viata psihologica in Noua ZeelandaIata si finalul calatoriei noastre in Noua Zeelanda. Aniela Pojar ne-a fost ghid. Mincare-Bautura-Somn-Natura. Acum vorbim despre virsta psihologica a zeelandezilor.

Adaptarea la New Zeeland

  • Inca ma mai adaptez…M-a ajutat foarte mult faptul ca am studiat aici si lucrez inconjurata de neo-zeelandezi (sau “kiwis”, cum isi spun ei dupa pasarea kiwi care e una din emblemele lor nationale). Am devenit curioasa si interesata de obiceiurile lor si ii interb cate in luna si in stele.
  • Sincer, a fost si este un effort, asta intelegand ca eu sunt cea diferita si eu sunt cea care trebue sa se adapteze dupa ei si nu ei dupa mine. Cred ca au asa un prag mental undeva asa pe la 6-7 ani, dupa care au inceput sa-mi zica: Acuma esti o “kiwi” si asta nu inseamna ca sunt acra ca fructul, ci ca sunt una de-a lor.

Principiile de viata in Noua Zeelanda

  • Cred ca unul din principiile de baza e acela ca viata e lejera, destinsa si relaxata. Au ei o vorba “Sweet as bro’” adica un fel de “Totul e dulce frate”, in sensul ca nu-ti fa griji, degeaba iti faci ca toate se rezolva pana la urma, iar tu ramai cu grijile si nu e pacat? Ca uite, e asa o zi de frumoasa, hai sa mergem la plaja, aruncam niste fripturi pe gratar si ne racorim (“chill out”)!
  • Si asta se simte la toate nivelurile, incepand de la felul in care se imbraca adica foarte comod si practic. Doamne ce soc a fost sa vad oameni desculti pe strada! Sau cu slapii lor traditionali (“jandals”), un tricou si niste pantaloni scurti si hai sa mergem in oras! Un alt fel in care se vede acest lucru e lipsa de birocratie si aici le dau dreptate: ce sens are sa-ti pierzi vremea cu formulare si batut la usi cu plocoane? Cand poti sa inregistrezi o masina nou cumparata in 10 minute, cand toate cheltuielile iti ies direct din contul bancar si tu poti sa dormi linistit pe o ureche sau chiar doua daca vrei?
  • Acuma, i-am si judecat o vreme: ca asta e neglijenta, ca sunt dezorganizati si delasatori ca niste reguli acolo in plus nu o sa le strice. Dar ei isi bazeaza sistemele pe principii de incredere si echitate. Si eu o dadeam din nou pe obiceiul cel vechi si prost: Cum pot fi atat de naivi sa te creada pe cuvant? Si vrei sa spui ca nu te verifica? Pe tine si pe toata familia inainte sa semneze? Acum le sunt indatorata pentru asta pentru ca m-au ajutat sa-mi construiesc demnitatea: eu spun adevarul, ei ma cred si la urma traim si unii si altii cu constiinta impacata.

Aniela e Consilier psihologic cu o specializare in terapii expresive. De ce au nevoie nz de asa ceva?

  • Hmmm…Poate pentru ca, fiind persoane care apartin unei socitati individualiste, adica sunt extrem de privati si devin independenti, rupandu-se de familie la o varsta foare tanara – asta cu exceptia maorilor (polupatia indigena) si a celor in insulelor Pacificului care au o matrice culturala colectiva – ei prefera de multe ori sa-si dezvaluie problemele intime unui strain.
  • Poate pentru ca, existand mai putina structura in afara (la nivel de societate) au dificultate in a-si crea propria stuctura interna. Poate pentru ca au mai putina identitate culturala comparativ cu cineva provenind dintr-o cultura veche si atunci au nevoie sa si-o formuleze din alte surse care nu sunt la prima vedere atat de usor accesibile (adica nu-ti da nimeni de gata niste prototipuri care sa-ti spuna asa stau lucrurile pentru simplul motiv ca mosii si stramosii…). Poate pentru ca nu le e rusine atunci cand au o problema care le perturba sanatatea emotionala , mentala sau fizica si nu exista teama de degetul strainului care sa ii arate cu mila sau dezaprobare. Poate cauta calitativ o viata mai buna si inteleg ca asta vine dinauntru.

Noua Zeelanda Doi: Tara asta nu-i creata de om! De aia, Hangi de mincare, Lemon si Paeroa de baut, backpackers de dormit cu 30-40 de dolari. Spune Aniela din NZ

Postat pe Ianuarie 7, 2010 de Istodor

spaceship cloud 300x224 Noua Zeelanda Doi: Tara asta nu i creata de om! De aia, Hangi de mincare, Lemon si Paeroa de baut, backpackers de dormit cu 30 40 de dolari. Spune Aniela din NZCalatorie in Noua Zeelanda. Monumentul istoric este natura insasi (POZA DE PE TRIPADVISOR). Aniela Pojar ne este ghid:

  • Poti calatori peste tot. E o tara deosebit de frumoasa si pentru ei monument mai istoric decat natura nu este, caci intelegi, asta nu e creata de om! Daca mergi de la nord la sud (sau invers), intalnesti cam tot ce vrei: vegetatie exotica, paduri native, munti, fiorduri, ghetari, plaje cu nisip alb sau negru, ape termale, cascade … e incredibil si spectacular!
  • Turismul e foarte axat pe activitati in aer liber si chiar daca nu esti o persoana foarte aventuroasa (si nu faci surf, iar cataratul pe stanci nu e tocmai hobby-ul tau), tot gasesti ceva pe gustul tau.
  • Monumente istorice? Acuma, sigur mai vezi cate o biserica mai veche sau un muzeu ( cum ar fi Muzeul Te Papa in Wellington, Canterbury Museum in Christchurch sau Auckland Museum), dar ganditi-va: europenii au venit aici doar pe la sfarsitul secolului 18, iar maorii si polinezienii au un alt fel de a-si transmite produsele culturale. Pe cale orala, prin cantece traditii si ritual. Sunt in schimb multe sculpturi (in special in lemn) maore.
  • Si da, as putea spune ca sunt foarte mandri de istoria lor, asimilandu-si mult cultura maori (e o societate biculturala cu 2 limbi oficiale), dar sunt totusi constienti ca sunt o cultura tanara cu o identitate mai ambigua.

Mincarea Hangi cu ceremonie

  • Mancarea traditionala a maorilor se numeste “hangi” si se pregateste in decursul unei ceremonii foarte indelungate. Se sapa niste gropi in pamant, in care pun pietre incinse, iar mancare se pune acolo in tavi, acoperita cu prosoape de bumbac imbibate in apa, lasandu-se sa se prepare in aburi si caldura emanata de pietre. Se gatesc diferite sortimente de carne, indeosebi porc, pui, miel si legume cum ar fi dovleac, kumara (un fel de cartof dulce), morcovi, ceapa, varza si cartofi. Se pot adauga, pentru aroma, rosmarin, usturroi si ce-o mai fi acolo. Grasimea care se scurge pe pietrele astea incinse, impreuna cu cenusa dau mancarii un gust specific afumat.

Bautura traditionala

  • L&P (Lemon & Paeroa), un fel de limonada carbogazoasa fabricata din lamaie si apa minerala din orasul Paeroa. E foarte dulce si acrisoara in acelasi timp si mai are o nota de altceva, o aroma specifica. As fi tentata sa zic ceva fel de mirodenie, dar nu stiu sigur pentru ca e un secret de breasla.

Hoteluri, Somn

  • Ca peste tot, sunt optiuni pentru tot buzunarul. Exista niste pensiuni numite “backpackers” care sunt foarte rezonabile ca pret (incepand de la 30-40 dolari pe nopate, echivalentul a 15-20 euro), in care dormi in paturi etajate si de obicei imparti camera cu altii. O alta varianta ieftina ar fi aceea de “camping”, adica iti pui cortul in spatii special amenajate unde, in schimbul unei sume mici, ai acces la dus si plite de gatit. Hotelurile si pensiunile incep in general cam de la 80 de dolari (40 euro) pe noapte pana la 300-400 dolari si peste (150-200euro) pentru un hotel de lux.
  • Ceva ce am intalnit aici si se practica mult, este inchirierea unei case de vacanta direct de la proprietari. Din cauza ca multi neo-zeelandezi detin o casa de vacanta pe care o folosesc doar cateva saptamani pe an, o inchiriaza in restul timpului, iar preturile variaza (in functie de marime si comfort) intre 100 si 300 de dolari (50-150 euro).

Aniela Pojar este uichendist.ro. PARTEA intii de Noua Zeelanda. Hotarirea de a pleca din Romania-cutie. NZ e tara cu vara si plaja la tot locul.

Postat pe Ianuarie 7, 2010 de Istodor

Picture 023 224x300 Aniela Pojar este uichendist.ro. PARTEA intii de Noua Zeelanda. Hotarirea de a pleca din Romania cutie. NZ e tara cu vara si plaja la tot locul.Pe vremea asta urita-geroasa-murdara de afara, vine soarele si ne lumineaza. Din Noua Zeelanda.

Aniela Pojar povesteste. Cum am cunoscut-o? Mi-a trecut intr-o zi prin minte ideea de a gasi romani stabiliti in strainatate. Acesti oameni stiu mai bine decit orice ghid ponturi de viata turistica de la fata locului. Cautind pe net am dat de site-ul-ziarul romanilor din Noua Zeelanda. Si acolo un articol semnat de Aniela. I-am gasit emailul, i-am scris. Iata Noua Zeelanda:

Descoperirea Noii Zeelande. Plecarea din Romania.

  • Printr-un set de circumstante in care viata se intampla de la sine si iti da asa un fagas favorabil ca un rau care te duce la vale fara prea mult efort. Cu 8 ani in urma, terminasem si eu facultatea, tocmai ma casatorisem, parintii sa ne ajute sa ne asezam si noi la casa noastra ca tot omu’…Viitorul, asa acum mi-l vedeau cei din jur cred ca era si stralucitor si promitator, iar eu? Eu tot incercam sa-l vad si sa ma incant in asteptarea lui, dar nu vedem nimic, decat o cutie mica si intunecata in care simteam ca ma sufoc. Si nici loc prea mult sa ma misc nu era in cutia asta.
  • Visam in secret la strainatate si tanjeam sa ajung cumva sa-mi pun picioarele pe-acolo, nici nu prea conta unde anume. Dar vezi, pe vremea accea, nu era usor sa mergi chiar pe unde te taia capul.
  • Pana cand, intr-o zi, un prieten imi zice ca verisoara lui tocmai plecase in Noua Zeelanda si ca daca ne intereseaza ne pune in legatura cu ea, da’ sigur nu ne intereseaza, ca e prea departe. Ba da si da-mi email-ul ei. M-am intors in Cluj, de unde sunt eu, am fugit repede la Libraria Universitatii si mi-am cumarat o cartulie mica despre Noua Zeelanda, caci cunostintele mele de geografie se opreau la Australia.
  • Vorbesc engleza, perfect! Trai de viata bunisor, cum sa nu vrei asa ceva? Au o vara lunga si plaje la tot pasul, na’ hai sa mergem sa vedem si noi iarba mai verde de peste ocean! Ca sigur e mai buna ca a noastra!

Socul cultural in Noua Zeelanda

  • Cel mai mult m-a socat felul neo-zeelandezilor de-a trata pe toata lumea intr-un un mod prietenos, binevoitor si amiabil. M-au surprins fetele lor deschise si zambitoare si ofertele lor dezinteresate de a ma ajuta cand poate imi citeau pe fata buimaceala sau confuzia de a nu sti in ce directie sa o iau acuma ca m-am pierdut pentru a 7-a oara intr-o zi sau ce vrea oare sa zica formularul asta? Caci cu toata engleza si facultatea meu eu tot nu pricep! Si imi intelegeti sceptica nedumerirea: Cum, de ce sunt ei asa ade draguti, ce vor oare de la mine?
  • Mi-au trebuit multi ani sa ma eliberez de o teama bine infiripata pana in maduva oaselor pe care am cultivat-o din absoluta nevoie intr-un sistem opresiv in care nu stii cine ti-e prieten si cine inamic asa ca ii tratezi pe toti la fel si intr-un final te temi de toata lumea ca-i mai sigur. Si sus armura si hai la razboi! Am inteles pana la urma ca teama izoleaza.
  • Si am inceput sa invat de la ei valoarea relatiilor umane, doar asa pentru simpla bucurie de a ne impartasi existenta cu altii, fie ei si straini. Acuma, ca sa fiu in totalitate sincera, cateodata ma exaspereaza tendinta lor de a da indicatii super detailate. Sunt atat de draguti si vor sa faca totul atat de usor si acccesibil incat orgoliul meu se simte putin sifonat: Da’ ce acuma ma crezi ingramadita de tot? Ca am inteles din prima si stiu sa citesc si singura! Da’ poate o sa-mi treaca intr-o zi si asta. Sper!

URMEAZA ASTAZI:

Cine este si cine nu este o Kiwi?

Monumentul istoric e natura insasi.