Romeo Stoica, uichendist în Istanbul: “Reduceri pomenindu-l pe Hagi dar numai după negocieri aprinse”

Postat pe Aprilie 3, 2011 de Istodor

Bazar mirodenii Romeo Stoica, uichendist în Istanbul: Reduceri pomenindu l pe Hagi dar numai după negocieri aprinse Romeo Stoica mi-a scris povestea lui de uichendist la Istanbul. Povesteşte-mi şi tu uichendul tău în lumea largă.

Trimite-mi impresiile tale pe istodor@catavencu.ro/uichendist@gmail.com.

Haideţi la Istambul:

  • “Am profitat de ocazia concertului U2 pentru a da o fugă la Istanbul, aşa că după un drum de 10 ore prin hârtoapele bulgăreşti, am trecut vama şi am intrat pe autostradă.

Moscheea Albastra Romeo Stoica, uichendist în Istanbul: Reduceri pomenindu l pe Hagi dar numai după negocieri aprinse Incă de la intrarea în oraş, Istanbulul surprinde prin întindere şi prin cochetele cartiere rezidenţiale. Pe măsură ce te apropii de centru însă, primul plan e luat de traficul haotic şi de aglomeraţie. Străduţe înguste, întortocheate şi în pantă, maşini parcate pe unde se poate şi mulţi oameni care trag după ei, pe carosabil, cărucioare cu pachete si baloţi enormi de nu-se-ştie-ce. (more…)

Litoralul bulgaresc, de Valeriu Roman: “Prima oara plecat din tara, prima oara simtindu-ma ca un adevarat turist”

Postat pe Iulie 19, 2010 de Istodor

DSC00335 225x300 Litoralul bulgaresc, de Valeriu Roman: Prima oara plecat din tara, prima oara simtindu ma ca un adevarat turistValeriu Roman a fost in Bulgaria. Albena-Nessebar-Varna-Balcic. Traseul clasic. Dar sentimentul povestii lui este acela de voluptate. Domle, conteaza banii meio, conteaza ca am venit aici, sint tratat cu adevarat bine.

“Prima oară în străinătate. Prima oară atît de departe şi-n acelaşi timp atît de aproape. Prima oara cind m-am simtit cu adevarat turist.
Mi se spune: ia o piatră-n gură cînd intri într-o nouă ţară. Şi cu temerea: ce mi s-o-ntîmpla dacă nu iau, uite-mă la Balcic, în punctul acela plin de „pietre magice”. Nu puteam să iau o piatră tocmai de acolo. Dar un soi de energie nouă, o dorinţă de viaţă în plus am simţit în acel punct magnetic, între pietrele sculptate de mii de ani de acel vînt straniu. Mi s-a făcut aşa foame între vînturi şi pietre încît am mîncat o DSC00345 225x300 Litoralul bulgaresc, de Valeriu Roman: Prima oara plecat din tara, prima oara simtindu ma ca un adevarat turistpizza. Da, veţi spune ce mi-a venit? Nu ştiu. Foamea nu cunoaşte ţara în care te afli.

Ploua cînd am fost eu acum vreo lună la bulgari. A plouat cam trei zile din şapte. Asta a fost rău fiindcă n-am prea simţit marea, nu m-am putut bucura destul de ea, de tihna ei. Asta a făcut şi bine ochiului. Lungile plimbări prin staţiunile de pe litoralul bulgăresc m-au făcut să văd că lucrurile sînt diferite acolo. Oamenii, felul în care eşti tratat, un fel de discreţie a serviciilor, staţiunile modernizate. Îţi dau sentimentul că eşti important. Că eşti turist cu adevărat.

DSC00381 300x225 Litoralul bulgaresc, de Valeriu Roman: Prima oara plecat din tara, prima oara simtindu ma ca un adevarat turistŞi ştii ce am simţit? Un „uite, domle, o idee de cum aş putea să am şi eu un loc la fel în ţara mea. Uite, domle, aşa trebuie.”

Eu am stat la Albena, în Vita Park, într-o vilă, la all inclusive.
Brăţara mea verde era „magică”. Deschidea drumul.
Condiţii: europene. Se schimbau zilnic cearceafuri, prosoape dacă vroiam. Femeia de serviciu venea în întîmpinarea dorinţelor noastre.
Orele de masă respectate. Te serveai cu tot ce doreai.
Dimineaţa: ouă de toate felurile, mezeluri, brînzeturi, fructe, ceaiuri, cafele, tot ceea ce-ţi doreai, după stările tale sufleteşti.
La prînz: ciorbe, grătare, mîncare gătită. Vin, bere la discreţie.
Seara fripturi, salate combinate.
Puncte slabe: cîrnăciori cam plăsticoşi. După 11 jumătate bere, dar cu coadă mare pe plajă. Şi cafeaua cam proastă.
Numai la piscină, cafeaua era cafea.

Şi ştii cum m-am răsfăţat? Mîncînd ceea ce nu mîncam des aici. Am putut, am avut răgazul să am grijă de mine. Mi-am tratat stomacul ca pe un rege.

Seara plimbare malul mării nu prea că era ispita chestiilor de pe mal. Trenuleţ pe roţi 2 leva. Bicicletă. Minigolf.
Cum am zis a cam plouat aşa că am vizitat Varna, cu portul ei vechi. Acolo am luat o ciorbă de burtă.
Şi la Nessebar, case stil castel, unde m-am delectat cu fructe de mare.
Şi chiar şi aici acelaşi sentiment de relaxare. Că nu eşti furat, hărţuit de chelneri.

La teve vorbeau de bine despre bulgari. Uite, s-a adeverit.
Uite, nici natura nu m-a neglijat. Mi-a dat licurici, flori, iarbă verde şi crudă, ţînţari puţini.”

Moldova de peste Prut, vazuta de mexicanul Víctor Vázquez D’Aprano: “Moldova? Oare pe unde se află?”

Postat pe Iulie 14, 2010 de Istodor

DSC02726 252x300 Moldova de peste Prut, vazuta de mexicanul Víctor Vázquez D’Aprano: Moldova? Oare pe unde se află?“In luna aprilie anul curent am primit o invitaţie de la ICOM Moldova pentru a participa la Conferinţa Internaţionala Muzee si Situri Culturale ale Republicii Moldova si sa realizez eventual un memoriu al călătoriei (travelogue).

Când am discutat cu colegii, prietenii si familia despre acest fapt, aproape toţi m-au întrebat acelaşi lucru: Moldova? Oare pe unde se află?

Aşa a fost, aproape nimeni nu ştia unde se situează Moldova, cu atât mai mult, vreo informaţie asupra istoriei, patrimoniului cultural sau natural.

In mod evident, invitaţia m-a obligat sa iniţiez o mica investigaţie cu privire la pe-atunci misterioasa Republica Moldova.

MOLDOVA

Internetul oferă o mare cantitate de date enciclopedice si in termenul cel mai scurt:

Se amplasează in Europa Orientala;

Are frontiera comuna cu România si Ucraina;

Numără aproximativ 4,5 milioane de locuitori;

Prezintă un teritoriu predominant de câmpii cu dealuri, păduri, lacuri si râuri;

Economia naţionala depinde in principal de Agricultura.

In ceea ce priveşte istoria ţării, începând cu mileniul patru si pana in prezent, informaţia este mult mai vasta:

pic7 225x300 Moldova de peste Prut, vazuta de mexicanul Víctor Vázquez D’Aprano: Moldova? Oare pe unde se află?Acest teritoriu a fost locuit de către daci, a făcut parte din Imperiul Roman, s-a constituit in timpul Regatului lui Basarab, a fost înzestrat cu faptele eroice ale lui Ştefan cel Mare, a fost subjugat de Imperiul Otoman si s-a transformat in Basarabia in timpul Rusiei Ţariste.

Ulterior, s-a constituit Republica Democrată Moldovenească, s-a unificat cu România, iar in urma scenariului nefast al Celui de-al Doilea Război Mondial, a fost cedată sub forma uneia dintre Republicile Sovietice Socialiste si intr-un final si-a câştigat independenţa in August 1991.

Cu ajutorul unei cercetări scurte mi-a parvenit suficienta informaţie pentru a putea da frâu imaginaţiei, astfel încât Moldova nu mai era un loc necunoscut, ci se transforma in unul interesant si suficient de atractiv. Simpla descriere geografica denota un important patrimoniu natural, însa, înainte de toate, acel dinamism uşor apăsător al devenirii sale istorice mi-a sugerat garanţia faptului ca Republica Moldova găzduieşte un bogat patrimoniu cultural, radical diferit de contextul istoric si cultural, pe care îl posed si in care m-am format.

Cînd sa încep? Cui sa-i comunic prezenta/participarea mea?

CHISINAU

Prima oprire: CHISINAU, pe lângă faptul ca este capitala si oraşul cel mai populat din Moldova, cu circa 800 mii de locuitori, deţine un aeroport internaţional, un nod internaţional de cale ferata si o infrastructura dezvoltata de servicii hoteliere, de alimentaţie publica si de recreare.

Presupun ca majoritatea dintre noi, cei care locuim in oraşe precum Mexico City mereu ştim sa apreciem prezenta si vizitarea unor oraşe precum Chişinău.

Este un spaţiu urban uşor de parcurs, inclusiv la pas, fiind notabila prezenţa in aria sa a multor lacuri si spaţii verzi. Se afla in partea centrala a tarii, fapt care ii conferă statutul de punct strategic de referinţa pentru oricare destinaţie de pe teritoriul Republicii.

pic10 300x225 Moldova de peste Prut, vazuta de mexicanul Víctor Vázquez D’Aprano: Moldova? Oare pe unde se află?Muzeul Naţional de Etnografie si de Istorie a Naturii

In centrul oraşului Chişinău se afla Muzeul de Etnografie si de Istorie a Naturii, care este un edificiu notabil pentru cei care îl privesc din afara, pentru ca in contrast cu celelalte clădiri ale oraşului, acest edificiu denota stilul neo – mauritan, care se observa, de asemenea, la interioarele sale.Vorbim despre Muzeul cel mai vechi de pe teritoriul Moldovei, care expune colecţii de geologie, botanica, zoologie, arheologie, cultura si artă populară, printre altele, prin intermediul unui discurs bazat pe conceptul de interacţiune intra natură, fiinţa umana si cultura. La prima vedere, am perceput o muzeografie tradiţionala fondata pe valori istorice, ştiinţifice si culturale ale colecţiilor expuse.

Apoi, treptat au început sa apară surprizele, precum cea al faptului ca animalele mumificate, care la prima vedere îmi aminteau de anticele laboratoare ale naturaliştilor, in realitate fac parte dintr-o colecţie de la finele secolului XIX si care conţine anumite specii de animale deja exterminate in regiune; sau emoţiile aproape infantile pe care le-am trăit la aflarea faptului ca scheletul Dinoterium Gigantisimus este original si ca enumera peste 7 milioane de ani.

Muzeul Naţional de Arheologie si Istorie

De asemenea, in centrul oraşului Chişinău se amplasează Muzeul de Arheologie si Istorie, localizat intr-un edificiu care pe vremuri găzduia primul liceu pentru copii din Basarabia, care face din acesta in sine o piesa de exponat cu un caracter patrimonial.

Expoziţia începe pe criterii cronologice cu o sală mare cu o cupola decorativa şi in continuare, muzeografia se focalizează pe valoarea pura a obiectelor de colecţie: piese arheologice, documente, fotografii, hărţi, arme, vestimentaţie, mobilier, icoane, etc.

In aceste momente, cu siguranţa si datorita naturii mele latino-americane, m-am simţit mai neliniştit si mai atras de piesele, care lipsesc in percepţia mea asupra istoriei, re-construita aproape integral, începând cu Nordul Americii si extremul Oriental al Europei. In acest sens, muzeul mi-a sugerat si mi-a provocat o apropiere de istoria medievală, de icoanele si valorile bisericii ortodoxe si de cele doua războaie mondiale, dintr-un punct de vedere specific, cel al Europei de Est. O remarcă aparte as dori sa fac referitor la o enorma diorama a unei scene din bătăliile din cadrul operaţiunii Iaşi – Chişinău ; care contrastează brusc cu stilul muzeografic anterior si reuşeşte sa-l capteze integral pe vizitator in monumentalitatea sa.

pic24 225x300 Moldova de peste Prut, vazuta de mexicanul Víctor Vázquez D’Aprano: Moldova? Oare pe unde se află?MUZEUL NATIONAL DE ARTA

La câţiva paşi de la Muzeul de Arheologie si Istorie, se afla Muzeul Naţional de Arte, situat intr-un edificiu care se afla in curs de restaurare. Colecţiile sale cuprind pictură, sculpturi, icoane, mobilier si arte decorative, printre care expresiile artistice si lucrări din secolul XVII si pana in actualitate, atât ale artiştilor autohtoni, cat si din alte ţări ale Europei. Fără ca sa fiu un expert in arte, mi s-a părut interesant sa percep in lucrările văzute atât atestări ale localnicilor, cat si influenta stilurilor corespondente diferitor etape ale istoriei artelor mondiale.

Case – Muzee (Case Memoriale)

Al. Pushkin

In Chişinău de asemenea se găseşte casa in care a locuit poetul si nuvelistul rus Pushkin.

pic30 300x225 Moldova de peste Prut, vazuta de mexicanul Víctor Vázquez D’Aprano: Moldova? Oare pe unde se află?Întrebarea este: – Ce căuta Pushkin in Moldova?

Se spune ca poetul a fost exilat cu atribuţii in serviciul unui general al tarului Alexandru I si astfel a petrecut intre anii 1820 si 1823 in Moldova, unde pe lângă o viata festivă si relaxată, a conceput si una din lucrările clasice ale literaturii ruse: Evghenii Oneghin. Casa-muzeu defineşte spaţiul vital si de lucru ale lui Pushkin, cu decoraţiunile, mobilierul, manuscrisele, picturile, litografiile si cărţile de epocă, dar cum mereu se întâmpla in asemenea situaţii, efectul major muzeistic izvorăşte de la emoţia momentului:

- Aici a mâncat! Aici a dormit!! Aici a creat!!

Asemeni lui Pushkin, si noi, intr-un final, ne scufundam in verdeaţa plaiului moldav. La Dolna, vre-o 40 km de la Chişinău, se afla conacul Ralli-Arbore, locul deseori vizitat de Pushkin. Conacul, in prezent muzeu, păstrează atmosfera secolului XIX in toate odăile sale. Insa m-a impresionat si mai mult prin ambientul sau exterior. Nu cred ca exista o alta cale de a înţelege mai bine ce căuta Pushkin in desele sale vizite in casa de la Dolna, decât să te fi aflat aici si sa profiţi de liniştea grădinilor sale si de profunzimea pădurii care împrejmuieşte conacul.

Următoarele puncte de atracţie turistica au fost mănăstirile.

In prima noastră ieşire in direcţia nord-est, la 35 km de Chişinău, am ajuns la mănăstirea Capriana, care este un ansamblu arhitectonic fondat in prima treime a secolului XV si completat ulterior cu biserici anexe in secolele XVI, XIX si XX.

In a doua ieşire, in direcţia nord, la 80 de km de Chişinău, am ajuns la mănăstirea Curchi, care a fost fondata in jumătatea a doua a secolului XVIII si se întregeşte cu alte edificii de cult din secolele XIX si XX.

Atracţia principala este oferita de natura care înconjoară mănăstirea, insa adevăratul impact cultural începe cu prima impresie pe care o lasă formele arhitectonice ale acestor edificii de cult.

Arhitectura este impresionanta, la Căpriana, de exemplu, se observă diferenţele de stiluri arhitectonice respective cu epoca din care provin fiecare dintre acestea, însa elementul constant, mereu prezent pentru mine, este diferenţa conceptuala faţa de modelul meu cultural.

Mă rog, poate nu este bine sa mă exprim astfel, dar cu adevărat aceste clădiri par a fi rupte dintr-o poveste. S-a adeverit si mai interesant interiorul acestor edificii. Ambele mănăstiri au fost restaurate recent, si actualmente sunt locuite de călugări ortodocşi, bisericile funcţionând cu program normal, in timp ce pot fi vizitate. In cazul meu nu pot vorbi de o experienţă religioasă, insa aceste incursiuni in trecutul si prezentul bisericii ortodoxe din realităţile moldave, mi-a conferit o experienţă culturală si estetică de o valoare extraordinară.

ORHEIUL VECHI

O alta mare surpriza s-a adeverit vizitarea Complexului Muzeografic Orheiul Vechi, de care nu sunt sigur daca este un complex muzeografic, un eco-muzeu sau un peisaj cultural, insa cert e ca se întinde pe un areal de 220 ha, localizate la 60 km de Chişinău, unde se regăsesc multiple testimonii culturale ale întregii regiuni. Vestigiile unei cetăţi geto-dacice, unele mănăstiri rupestre, pereţii si fundaţia unei bai publice dintr-un aşezământ vechi denumit Shehr-al-Cedid de origine tătaro-mongola si, Orheiul, o localitate moldavă din secolele XV –XVII.

Poate cea mai atractivă parte a complexului cultural se afla lângă Butuceni, intr-o zona stâncoasă de la malurile râului Răut, unde am vizitat unele mănăstiri rupestre, care iremediabil m-au făcut sa-mi imaginez viata de sihăstrie religioasa si cotidiana a călugărilor ortodocşi care locuiau in aceste peşteri in plina era medievala.

CRICOVA

Când mi-am făcut mica investigaţie personala am aflat prime referinţe la vinurile moldoveneşti; abia ajuns la Chişinău deja am învăţat ce înseamnă HAI, NOROC!! (SANATATE, ESP.); iar vizitele la Milestii Mici si Cricova au rezultat in nişte atestări incontestabile ale importantei viticulturii din Moldova. Ambele crame sunt situate aproape de Chişinău si dispută intre ele calitatea de a fi cea mai mare colecţie de vinuri îmbuteliate din lume. Pe lângă recordurile impresionante, a fost extraordinara experienţa de a parcurge cu automobilul o parte din cele 50 si respectiv 100 de km drumuri subterane, la zeci de metri adâncime si cu o temperatura constantă pe durata întregului an, pentru stocarea in butoaie a vinurilor proprii respectivelor crame.

Când se termina de parcurs strada Pinot, începe strada Cabernet si se traversează galerii imense unde se depozitează milioane de butelii de vin, ceea ce nu este o figura retorica, pentru ca numai colecţia cramei Milestii Mici depăşeşte 2 milioane de butelii de vin. La capătul fiecărei din vizite de la crame, am ajuns in sălile de degustare, unde in sfârşit se poate zice cu ton oficial si hotărât: Hai, Noroc – vinul este cultura!

Nu ai ocazia sa deguşti vinuri bune in fiecare zi, in timp ce un Sommlier iţi explica capriciile pământurilor si vitei de vie, si iţi dirijează toata atenţia si simţurile tale de diletant, înspre o lume de subtile arome de fructe, specii de lemn si plante.

Toate cele relatate reprezintă doar o mica parte din cele petrecute pe durata vizitei de 5 zile in Moldova, si constat cu părere de rău ca limitele vizitei nu ne-au permis sa cunoaştem si alte situri culturale cum sunt cetăţile istorice din nordul tarii sau sa ne permită dedicarea noastră diverselor scenarii oferite de natura acestui teritoriu. In aceste condiţii, apare din fericire necesitatea de a mai face o vizita in Moldova, care intr-un timp atât de scurt s-a demonstrat marea sa bogăţie patrimoniala.

Croatia, by Radu Pavel Gheo: Raportul preţ-calitate mi se pare, în linii mari, rezonabil. În linii mici, Croaţia e totuşi costisitoare. Dar şi tare frumoasă…

Postat pe Iulie 13, 2010 de Istodor

1 Piata Hvar 300x225 Croatia, by Radu Pavel Gheo: Raportul preţ calitate mi se pare, în linii mari, rezonabil. În linii mici, Croaţia e totuşi costisitoare. Dar şi tare frumoasă...Eu cred că există două feluri de turişti: cei pe care îi fascinează lumea şi vor s-o cuprindă pe toată, aşa că gonesc prin locuri diferite an după an, excursie după excursie, şi cei care sînt vrăjiţi de un loc anume şi se întorc mereu la el, ca la o veche iubire.
Alina şi cu mine facem parte din a doua categorie, aşa că de vreo patru ani, în măsura în care ne-o permite buzunarul, mergem cu încăpăţînare la Marea Adriatică, în Croaţia. Croaţii au peste o mie de kilometri de coastă, cîteva sute de insule şi insuliţe, zeci de oraşe şi mii de sătuleţe, aşa că nici dacă ne-am muta acolo (şi n-ar fi deloc o idee rea!), n-am reuşi să vedem vreodată întreaga Hrvatska.
2 Vrboska 300x225 Croatia, by Radu Pavel Gheo: Raportul preţ calitate mi se pare, în linii mari, rezonabil. În linii mici, Croaţia e totuşi costisitoare. Dar şi tare frumoasă...Opţiuni: Pentru un plus de politeţe şi stil italian, se poate merge în Peninsula Istria. Pentru un plus de frumuseţe, dar şi de balcanism, se recomandă Dalmaţia. Şi insulele dalmate. Drumul e destul de lung, dar merită.
Drumul (tren sau maşină?): Din Timişoara, pe autostradă, prin Beograd şi Zagreb, durează vreo douăsprezece ore. Asta o ştiu de acum trei-patru ani, cînd am fost duşi de nişte prieteni. Atunci am văzut că în lumea reală se pot construi autostrăzi. Nu e un mit: chiar se pot construi. Croaţii au făcut unele impresionante, cu tuneluri de peste un kilometru, săpate prin munte. Şi cu mai puţini bani decît au dat românii ca să nu facă nici o autostradă. Habar n-am cît costă benzina la o mie de kilometri, dar nu cred că foarte mult. În Croaţia se mai plătesc şi nişte taxe (modice) de autostrăzi.
Cu trenul e mai clar: douăzeci de ore din Budapesta. Aici se adaugă şi drumul din România (oriunde ar fi) pînă în Budapesta. Dacă mergi din Timişoara spre Rijeka (fost Fiume) sau spre Split (fost Spalatum), pleci dimineaţa şi ajungi dimineaţa, aşadar după aceea ai o zi-lumină la dispoziţie ca să îţi găseşti cazare. Nu plăteşti decît biletul de tren: în jur de 150 de euro de persoană.
3 Split palatul 300x225 Croatia, by Radu Pavel Gheo: Raportul preţ calitate mi se pare, în linii mari, rezonabil. În linii mici, Croaţia e totuşi costisitoare. Dar şi tare frumoasă...Cazare: Se poate rezerva un loc dinainte, dar noi n-am făcut-o niciodată. Am rezolvat totul direct la faţa locului, unde localităţile turistice (adică toate localităţile de pe coastă) sînt împînzite cu anunţuri care spun „SOBE”. Eventual „SOBE / ZIMMER”, căci în croată soba înseamnă „cameră”, iar germana e prima limbă străină vorbită de localnici. Pierde vertiginos teren în faţa englezei, dar încă mai domneşte. Soba pentru noi a fost şi anul trecut, ca şi acum doi ani, un apartament cu balcon, cameră şi bucătărie separate. Şi cu intrare separată. 35 de euro pe noapte. Pentru două persoane, dar puteam fi şi trei sau patru. În plin sezon preţurile urcă în locurile mai pretenţioase pînă la 40-50 de euro pe apartament. În alte locuri şi în alte perioade se pot găsi şi cu 20 de euro. Ba chiar şi cu mai puţin.
Locurile: Am fost anul trecut pe insula Hvar (grecii îi ziceau Pharos), în oraşul Hvar. Am ales şi am cules, fiindcă oraşul Hvar e cea mai scumpă localitate de pe insulă. Atunci nu o ştiam, dar am învăţat repede. Eram în aşa-zisul extrasezon (după 1 septembrie), însă croaţii de pe insula Hvar nu cred în extra-sezon.
Cazarea a fost „doar” 35 de euro pe noapte (extra-sezon, totuşi!). Primul prînz a costat 50 de euro pentru două persoane. Un singur fel de fiecare, plus o sticlă de Cola. Ulterior am găsit şi locuri mai accesibile, dar nu satisfăcătoare: minimum 25 de euro un prînz de două persoane. Dar mai degrabă 30. (În zona Rijeka, în Opatija, cu doi ani în urmă, fusese mult mai ieftin, iar mîncarea era mult mai bună.) Şi acolo unde mîncarea e scumpă, nici băutura nu e ieftină.
Oraşul Hvar e de fapt un loc de fiţe. Pentru cine vrea să calce pe unde au călcat Paris Hilton sau Jack Nicholson ori să se întreacă în iahturi cu milionarii din Australia, SUA, dar mai ales cu cei din Croaţia şi Rusia, acolo e locul potrivit.
Altfel, insula Hvar e superbă. Miroase a rozmarin şi levănţică. Oraşul Hvar, scump-scump, dar frumos: a fost construit de veneţieni şi nu s-a stricat foarte tare. Dacă mai mergem vreodată acolo, o să încercăm vreo localitate mai discretă – şi cel puţin la fel de frumoasă. Am putea alege între alte două orăşele: Stari Grad şi Vrboska, supranumit „Veneţia croată”.
4 Split o piata 300x225 Croatia, by Radu Pavel Gheo: Raportul preţ calitate mi se pare, în linii mari, rezonabil. În linii mici, Croaţia e totuşi costisitoare. Dar şi tare frumoasă...Oamenii: După cum ţi-e norocul. În oraşul Hvar erau suficient de sătui de turişti ca să nu-şi mai bată capul să fie politicoşi. Turiştii tot vin grămadă: insula e prea frumoasă ca să o poată strica localnicii.
Acum exagerez: comparativ cu noi, sînt cam la fel. Gradul de civilitate şi amabilitate (fie ea şi interesată) creşte pe măsură ce te apropii de Italia, deşi nu prea înţeleg de ce, fiindcă italienii nu excelează la capitolele astea. Spre Dalmaţia civilitatea şi amabilitatea scad, dar regiunea e din ce în ce mai călduroasă şi, parcă, mai spectaculoasă, aşa că poţi trece peste micile toane balcanice. Dacă o fac americanii şi englezii, de ce n-am face-o şi noi?
Încă un lucru: în Opatija, adică în zona peninsulei Istria, existau duşuri şi toalete gratuite pe plajă, la fiecare 50-100 de metri. Pe plajele din oraşul Hvar nu există nici duşuri, nici toalete, exceptînd o porţiune din plajă exclusivistă, care era închisă publicului. De ea beneficiau doar clienţii cîtorva hoteluri de lux de alături. Au şi croaţii democraţia lor.
Marea, plaja: Superbe. Doar că nu prea există nisip, ci doar pietre şi pietricele – atît pe plajă, cît şi pe fundul apei. Alina şi cu mine ne-am obişnuit repede cu pietrele care îţi intră în şale cînd faci plajă. Dacă nu ne obişnuiam, puteam cumpăra o rogojină sau saltea de burete, pe care croaţii le vînd chiar pe mal. În apă e bine, ba chiar aproape obligatoriu, să porţi un fel de papuci de cauciuc, ca să nu îţi răneşti tălpile în pietre. În schimb Adriatica are cea mai limpede apă de mare pe care am văzut-o.
Obiective turistice: Depinde ce vrei să vezi. Insula Hvar are cîteva straturi de istorie: de la urmele lăsate de navigatorii elini pînă la clubul de fiţe contemporan Carpe Diem de pe debarcaderul oraşului Hvar.
Piaţa veneţiană. Biserici şi mănăstiri. Fortăreaţa spaniolă. Mănăstirea franciscană. Şi, desigur, cum drumul pînă la insulă trece prin oraşul Split, era păcat să nu fi văzut şi ceva acolo: palatul lui Diocleţian, superbul Corso splitan, cu superbele splitance (sau splităniţe), vilele nobililor italieni, străzile medievale, clădirile renascentiste, muzeele şi tot ce mai poate oferi un oraş locuit de aproape două mii de ani de autentici urmaşi ai Romei.
Preţ: În total, pentru zece zile de vacanţă, am cheltuit aproximativ 1100 de euro (fără biletele de tren, pe care le-am cumpărat înainte de a pleca, deci nu se pun). E drept că: 1) eu m-am zgîrcit cît am putut şi 2) am fost în Hvar la începutul lui septembrie, cînd, teoretic, sezonul turistic s-a terminat. Însă catamaranul care ne-a dus pe insula Hvar era ticsit de turişti. Cele zece zile au fost la fel de călduroase şi de însorite precum zece zile de iulie adevărat. Noaptea, ce-i drept, mai puneam o haină pe noi.
Aşa cum am zis, Croaţia nu-i o destinaţie extrem de ieftină – mai ales în sezon. Totuşi raportul preţ-calitate mi se pare, în linii mari, rezonabil. În linii mici, Croaţia e totuşi costisitoare. Dar şi tare frumoasă…

Copenhaga 4, by Paravion: Christiania, parcarea aripilor lumii

Postat pe Iunie 29, 2010 de Istodor

c 300x225 Copenhaga 4, by Paravion: Christiania, parcarea aripilor lumiiIntri şi eşti liber. Stai şi priveşti cu voluptate pierzania, plăcerea dementă, fără nici o oprelişte. Plăcerea ce-ţi ia minţile, plăcerea ce-ţi sparge dinţi, voluptatea ce te lasă pe drumuri, leagănul, perna, puful, strălucirea, steaua, luna, soarele, blîndeţea, raiul, iarba, trifoiul, zeii, olimpul, Dumnezeu, diavolul. Adunate sub cerul Christianei. Locul pierzaniei veşnice, locul fără ieşire. şi la ce-ţi foloseşte ieşirea? Nimic nu te mai cheamă intrînd aici. de ce să te mai cheme?

La fiecare colţ de stradă droguri uşoare de-ţi leagă rău minţile, ierburi ce-ţi împletesc paradisuri.
c1 300x225 Copenhaga 4, by Paravion: Christiania, parcarea aripilor lumiiOameni pierduţi pentru oricine-i vede. arătări. Pentru ei înşişi zmei, balauri, zei.
Christiania e libertatea fără margini. Dacă ai margini vreo clipă, poţi să-ţi iei aripi.

Pina si muzica Sussi&Leo prinsa de noi acolo e un fel de dragalasenie:

Am stat ore la discuţii cu Şarap, Eschimoasa murată, Bărbatul de un dinte, vioiul Flags. Priveam ziuanoaptefărăîntrerupere de pe chipuri şi timpul era mut la woodstook, buricul Christianei.
c2 300x225 Copenhaga 4, by Paravion: Christiania, parcarea aripilor lumii