Iasi, by Cip Iesan: Dormiţi la Lavric, Mîncaţi la Ciric, Luaţi o Frîncuşă de Cotnari, Scrijeliţi cu briceagul un organ pe Teiul lui Eminescu

Postat pe Iunie 9, 2010 de Istodor

Iasi Chivotul Memoriei 198x300 Iasi, by Cip Iesan: Dormiţi la Lavric, Mîncaţi la Ciric, Luaţi o Frîncuşă de Cotnari, Scrijeliţi cu briceagul un organ pe Teiul lui EminescuCip din Iasi ne povesteste despre Iasi:

“prietenii se cazează, de obicei, la Grand Hotel Traian (creaţia din 1882 a lui Gustave Eiffel, iar asta spune multe!), la Little Texas (complex de clădiri în drumul spre aeroport, într-o zonă superbă, mai ales vara, patronii sînt americani de la mama lor, restaurantul are de toate, dar mai ales tex-mex bun de arunci cu sombrero-ul după cîini etc.), la pensiunea Lavric Bufet (şase camere super-OK, avînd la parter bufetul, chiar aşa se cheamă, unde am mîncat cea mai mega-varză cu ciolan din ultima vreme).”

Iasi Mitropolia 300x225 Iasi, by Cip Iesan: Dormiţi la Lavric, Mîncaţi la Ciric, Luaţi o Frîncuşă de Cotnari, Scrijeliţi cu briceagul un organ pe Teiul lui Eminescu“Cînd vreau să mănînc bine pe malul lacului, în clipocit de apă, merg la complexul Ciric. Dacă vreau să mănînc bine, dar nu prea departe, rămîn la mine în cartier, pe Copou,şi iau la rînd, de jos în sus, Casa Pogor, Casa Universitarilor, Casa Vînătorului, Expo Park sau Casa Bilius. Dacă vreau chinezeşte, merg în China, merg la localurile chinezeşti din Iaşi, sau comand prin telefon. Cred că aş găsişi bucătărie din Botswana, dacă aş căuta; oricum, nu muriţi de foame, asta-i clar!”

“recomand Frîncuşa de Cotnari (e un sec cu gust unic!), Grasa de Cotnari sau vinurile roşii de Bucium”

Iasi Palatul Culturii 300x199 Iasi, by Cip Iesan: Dormiţi la Lavric, Mîncaţi la Ciric, Luaţi o Frîncuşă de Cotnari, Scrijeliţi cu briceagul un organ pe Teiul lui Eminescu“o plimbare prin Iaşi:  porniţi de la Palatul Culturii, păşind agale pe Bulevardul {tefan cel Mare, prin faţa Bisericii Trei Ierarhişi Mitropoliei (cu Palatul Roznovanu – sediul Primăriei -şi cu Teatrul Naţional, pe partea stîngă), pînă în Piaţa Unirii. De acolo, pe Strada Lăpuşneanu (cea din romanul omonim al lui Sadoveanu), pînă la Fundaţia Regală (unde e Biblioteca Universitară), după care, în sus, pe Copou, prin faţa Universităţii, cu o plimbare prin Parcul Copou, să scrijeliţi cu briceagul o inimioară sau un alt organ pe Teiul lui Eminescu”


Cea mai plăcută destinaţie finală (deci, nu acea destinaţie finală din seria de filme “Final Destination!”), destinaţia tuturor destinaţiilor de concediu sau doar de week-end, e acasă. Că de acolo ai plecatşi acolo te întorci, la urma urmei, din vacanţă. Acasă e mai bine decît la Burj Al Arab:ştii în ce ordine ai canalele la televizor, unde e peria de veceuşi în ce zi ridică gunoiul. Pentru mineşi alte sute de mii de ieşeni, acasă este, logic, la Iaşi.

Nu-ţi trebuie multă inteligenţă sau un talent deosebit ca să ajungi la Iaşi: gîndiţi-vă că pînăşi politicienii reuşesc asta de două ori pe an! Prima, în ianuarie, de Ziua Unirii Mici, cînd se prind în acea populistăşi abuziv televizată horă din piaţa numită, evident, “a Unirii”; a doua oară, în octombrie, cînd e sărbătoarea Sfintei Paraschevaşi se bagă toţi în faţa pelerinilor aflaţi la coadă, să-i dea la televizor, să vadă electoratul cum pupă moaştele sfintei, din Catedrala Mitropolitană,şi cît sînt ei de deştepţi, fiindcă au învăţat cum se face semnul crucii.
* * *
Iasi Panoramic 300x101 Iasi, by Cip Iesan: Dormiţi la Lavric, Mîncaţi la Ciric, Luaţi o Frîncuşă de Cotnari, Scrijeliţi cu briceagul un organ pe Teiul lui EminescuIstoria municipiului e lungăşi întortocheată; pe scurt, ar suna aşa: în anul electoral 2008 s-au împlini 600 de ani de Iaşi, deci Primăria a organizat tot felul de diverse. Nu mă întrebaţi ce, că le-am uitat. {tiu că sub pămînt, în faţa Primăriei (dar nu bag mîna în foc!), a fost îngropată o “capsulă a timpului” conţinînd diverse amintiri. Puteţi vedeaşi dumneavoastră unde e îngropată: deasupra e un monument din bronz, numit “Chivotul memoriei”, care reprezintă ceva profundşi abscons, dar care mie îmi sugerează nişte pui de Gostat înfipţi în frigărui.
Iasi Primaria Palatul Roznovanu 300x200 Iasi, by Cip Iesan: Dormiţi la Lavric, Mîncaţi la Ciric, Luaţi o Frîncuşă de Cotnari, Scrijeliţi cu briceagul un organ pe Teiul lui EminescuSingura chestie pe care Unirea lui Cuza a adus-o ieşenilor a fost că, din cauza asta, anual, se pot învîrti în Hora Unirii pînă ce ameţesc (cum facşi cei din Focşani, de altfel): în rest, au pierdut statutul de capitală, instituţiile statuluişi toată fala de acum două veacuri. Dacă nu mi-aş iubi oraşul, aş sugera să veniţi aici cu maşina timpului – dar, cum mi-l iubesc, vă chem să veniţi chiar pe jos.
* * *
Iasi Universitatea A 1.I.Cuza 300x225 Iasi, by Cip Iesan: Dormiţi la Lavric, Mîncaţi la Ciric, Luaţi o Frîncuşă de Cotnari, Scrijeliţi cu briceagul un organ pe Teiul lui EminescuIntr-o metropolă ca Iaşi City, logic, nu sînt probleme cu cazarea: avem di tăti, cu cîte stele vreţi (între douăşi patru!), hoteluri mari, mijlociişi mici, pensiuni în oraş sau în apropiere. Ca ieşean, nu prea bat hotelurile din Iaşi, dar am prieteni care vin anual din alte ţări, de pe alte continente: ei se cazează, de obicei, la Grand Hotel Traian (creaţia din 1882 a lui Gustave Eiffel, iar asta spune multe!), la Little Texas (complex de clădiri în drumul spre aeroport, într-o zonă superbă, mai ales vara, patronii sînt americani de la mama lor, restaurantul are de toate, dar mai ales tex-mex bun de arunci cu sombrero-ul după cîini etc.), la pensiunea Lavric Bufet (şase camere super-OK, avînd la parter bufetul, chiar aşa se cheamă, unde am mîncat cea mai mega-varză cu ciolan din ultima vreme). De fapt, oraşulşi împrejurimile sînt pline de hoteluri (Unirea, Europa, Astoria, Moldova, Ramada – ce mi-a venit în minte la prima strigare): nu leştiu pe toate; doar pe cele legate strîns de vreun restaurant unde îmi face plăcere să stau…
* * *
Iasi Universitatea A.I.Cuza 300x225 Iasi, by Cip Iesan: Dormiţi la Lavric, Mîncaţi la Ciric, Luaţi o Frîncuşă de Cotnari, Scrijeliţi cu briceagul un organ pe Teiul lui EminescuAm ajuns, ne-am cazat: ce mîncăm? Păi, globalizarea se simteşi la Iaşi. Asta nu înseamnă că vă îndemn spre McDonald’s, ci că nu cred să existe prea multe localuri ieşene unde să cereţi bucătărie internaţionalăşi să vă zică fata (sau băiatu’) “Spaghete lipseşte!”, de exemplu. Gusturile sînt unice, ca amprenteleşi ADN-ul, dar vă pot spune cu sinceritate ceşi unde mănînc eu, atunci cînd ies la mine în oraş, în Iaşi. ~ntîi de toate, un sfat: dacă tot aţi ajuns în capitala Moldovei, să nu vă repeziţi ca berbecii să cereţi tochitură moldovenească, crezînd că vi se vor umple papilele de specific local: eu am cerut, în Dobrogea, “tochitură dobrogean㔺i era exact acelaşi lucru, că tot din aceleaşi reţele de magazine cumpăraseră ingredientele.
* * *
Deci, de obicei, dacă vreau, de pildă, varză cu ciolan sau cîrnăciori, merg la Lavric Bufet – legat prin numele patronului său de Casa Lavric, la care apelez cînd am chef de o ciorbă de fasole cu afumături, de borşuri sau de vreo ciorbă rădăuţeană. Am înţeles că la Casa Lavric au deschis, recent,şi o secţie specială, de bucătărie mexicană, cu bucătar tot mexican; încă n-am gustat nimic de acolo, dar unii ziceau că e bun. Casa Lavric e la nici o sută de metri de Bolta Rece, care chiar nu mai are nevoie de prezentare. Pînă vă gîndiţi ce să cereţi, puteţi vizita, peste drum, Casa Memorială Mihai Codreanu, zisăşi Vila “Sonet”.

Cînd vreau mexicane, texane, tex-mex, cînd vreau să mă dau cowboy, ajung la Little Texas; auşi nişte salate bune,şi nişte chestii greu de pronunţat, dacă eşti treaz. Nuştiu dacă s-a redeschis Ginger Ale: sper sa o facă în primăvara asta, că aveau un irish stew, cu batal, să te faci cioban! Uneori am chef de pizza: de obicei, trag o fugă pînă la Pizza Pazzo, vizavi de complexul studenţesc “Tudor Vladimirescu”,şi îmi iau o Rustica mare, plină de gorgonzolaşi prosciuto.
* * *
De fapt, locuri de statşi de ghiftuit sînt multe; ieşeanul preferă să mănînce în tihnă, aşezat, fără să-l fugărească nimeni din spate, nicişef, nici dead-line. Pînă la urmă, totul e o stare de dispoziţie. Cînd vreau să mănînc bine pe malul lacului, în clipocit de apă, merg la complexul Ciric. Dacă vreau să mănînc bine, dar nu prea departe, rămîn la mine în cartier, pe Copou,şi iau la rînd, de jos în sus, Casa Pogor, Casa Universitarilor, Casa Vînătorului, Expo Park sau Casa Bilius. Dacă vreau chinezeşte, merg în China, merg la localurile chinezeşti din Iaşi, sau comand prin telefon. Cred că aş găsişi bucătărie din Botswana, dacă aş căuta; oricum, nu muriţi de foame, asta-i clar!
* * *
Nu muriţi de foame, dar nici de sete: totuşi, amintiţi-vă că acea distinsă doamnă cu alcoolemie de 7,55 la mie, era din partea locului! Ca vinuri cu specific regional, recomand Frîncuşa de Cotnari (e un sec cu gust unic!), Grasa de Cotnari sau vinurile roşii de Bucium. ~n rest, după cum ziceamşi mai sus, globalizarea a adusşi la Iaşi tot ce vă trece prin capşi aţi dori să vă treacă prin gît, pentru a umflaşi mai tare un ficat de turist…
* * *
Dacă veniţi la Iaşi vara, cînd asfaltul se topeşte (mai mult decît cel cu care Primăria încearcă, anual, să plombeze gropile, în aşteptarea populiticienilor despre care am scris mai sus că vin la chiolhănit),şi nu vă ajunge apa din baia hotelului, puteţi lua un taxi. Deschid aici o paranteză: n-am rude sau prieteni care lucrează în branşă, dar vă pot spune cu mîna pe inimă că taximetrişti mai prietenoşi ca la Iaşi e greu de găsit! Revin: deci, luaţi un taxişi cereţi să vă ducă la Ciric sau la lacul Dorobanţ. Nu vă ia mai mult de 20 de lei. Ciricul e mai urban, mai betonat, mai aranjat; lacul Dorobanţ e mai departeşi mai întins: aveţişi baze de agrement, aveţişi zone cu păpuriş, eşi peşte. {i mai sînt multe alte lacuri, multe alte zone – oricine vi le poate recomanda.
{i iarna puteţi lua un taxi, să vă ducă la aceleaşi lacuri, pentru a patina pe 1) gheaţă, în caz că este,şi 2) răspunderea dumneavoastră. Totuşi, v-aş recomanda patinoarele oficiale, unde nu vin pompierii cu căngi, în bărci gonflabile… {i, de ce nu, pîrtia de ski de pe Sărărie (ştiu taximetriştii unde, auşi vin fiert cu scorţişoară!).
* * *
In fine, una peste alta, dacă vreţi o plimbare prin Iaşi, vă recomand să porniţi de la Palatul Culturii, păşind agale pe Bulevardul {tefan cel Mare, prin faţa Bisericii Trei Ierarhişi Mitropoliei (cu Palatul Roznovanu – sediul Primăriei -şi cu Teatrul Naţional, pe partea stîngă), pînă în Piaţa Unirii. De acolo, pe Strada Lăpuşneanu (cea din romanul omonim al lui Sadoveanu), pînă la Fundaţia Regală (unde e Biblioteca Universitară), după care, în sus, pe Copou, prin faţa Universităţii, cu o plimbare prin Parcul Copou, să scrijeliţi cu briceagul o inimioară sau un alt organ pe Teiul lui Eminescu, apoişi mai sus, pînă la vreo terasă. Toată plimbarea asta nu durează mult: în trei ore, deja vă aduce fata (sau băiatu’) berileşi meniul!