Mirsa-Giurgiu, Calusul spart duminica trecuta. Marturie de uichendist.ro

Postat pe Iunie 1, 2010 de Istodor

calusul 300x225 Mirsa Giurgiu, Calusul spart duminica trecuta. Marturie de uichendist.roDuminica am fost la Mirsa in Teleorman. Acasa la Nea Vasile. DJ Vasile.
De ce? As putea spune: pentru uluitoarea ciorba de perisoare a Titei lui Nea Vasile. Acrita cu zeama de varza, zeama facuta cu soare si sare.
Mareata si gustoasa.
In curtea lui Nea Vasile a intrat Calusul:

La sase seara, in curtea barului din localitate a inceput spartul calusului.
Surprizele Mutului

Dansul Mutului si calusarului

Porcariile si Mireasa

Formatia Baetica de Mirsa, in pauza Calusului:

Si o concluzie: nu stiu ce inseamna Calusul. Va place? Multumesc frumos.

Uite Ce-nseamna Calusul

Rimnicu Vilcea-Pitesti. Ce traseu turistic: Cocioaba imparatului-Conacul Nicolae Balcescu-Cuca Macaii-Cotmeana

Postat pe Mai 29, 2010 de Istodor

P1010001 300x225 Rimnicu Vilcea Pitesti. Ce traseu turistic: Cocioaba imparatului Conacul Nicolae Balcescu Cuca Macaii CotmeanaTehnic vorbind: 2 nenorocite lucrari la drum te timpesc cu asteptarea. Bineinteles, muncitori nemunciti, stind.

Si iarasi tehnic: daca te abati de pe drum esti mincat. Localitatile legate de drumul principal sint lipite de lume prin drumuri desfundate.

Cu toate astea ia sa vedem ce admiram:

  • femeile usoare de pe Dealul Negru, cum iese drumul spre Pitesti. Mult mai tinere, ieri cel putin asa le-am vazut, decit cele din Baicoi de pe DN1.
  • capsunile si ciresele rosii si voluptuoase de pe marginea drumului, oferite la 10 lei kilogramul
  • un popas Timpuri vechi ochios, cu o ciorba de vacuta bine strunita
  • Dedulestiul, raiul mititeilor

Dar dincolo de ispite, va dau si alte repere. Toate incep cu litera C: colonia Nuci, conacul Balcescu, Cuca Macaii si Cotmeana

Acum sentimental: am fost in Colonia Nuci, de linga Rimnicu Vilcea si m-am vazut cu miticul Imparat Iulian. Din maretia de altadata, a ramas omul, niste intelepciuni anapoda intr-o cocioaba la rascruce de drumuri. Povestea in detaliu, saptamina viitoare in “Catavencu”.

Apoi, am facut trei opriri care mai de care mai mitologicale pentru istoria noastra.

P1010015 300x225 Rimnicu Vilcea Pitesti. Ce traseu turistic: Cocioaba imparatului Conacul Nicolae Balcescu Cuca Macaii CotmeanaConacul Nicolae Balcescu. O tihna a locului pentru care merita poposit. Casa plina de obiecte vechi, de atmosfera. Un ghid incredibil de pasionat la capatul asta de lume. Oho, nu uitati biserica din fundul gradinii. Mitutica, cit o cutie de chibrituri. Pentru sentimente delicate.

P1010018 300x225 Rimnicu Vilcea Pitesti. Ce traseu turistic: Cocioaba imparatului Conacul Nicolae Balcescu Cuca Macaii CotmeanaCuca Macaii e pe drum. Cind eram copil eram amenintat cu sfirsitul lumii: Te trimit la Cuca Macaii. O vorba ca aia: “te bat de auzi ciinii-n Giurgiu”. Am intrat in Cuca. Si nimic apocaliptic nu era. Din contra: electricitate, salcimi si flori peste drum de-ti venea sa ramii de buna voie. Era plin de albinopasionati.

P1010025 300x225 Rimnicu Vilcea Pitesti. Ce traseu turistic: Cocioaba imparatului Conacul Nicolae Balcescu Cuca Macaii CotmeanaCotmeana, manastire de secol 14, cea mai veche, spun ei, din Tara Romaneasca. Priviti in ochi dumnezeii de pe pereti din biserica. Sint limpezi. Cica ar fi loc de tot soiul de exorcisme. Nu ma priveste. Preotii o cam trindaveau in psaltirile lor.

Asa ca, satui de arsita, faceti trei ocoale. Incercati sa va stapiniti dementza civilizatiei din timpane, din creier si sa simtiti, sa va faceti mititei la intrarea in bisericuta conacului Balcescu, sa trageti aer de salcimi in piept la Cuca si sa va zgiiti pe pereti la Cotmeana.

Pastele cailor – Tirgoviste. "Bucureştiul meu drag": "Mi-a plăcut manifestarea că nu am văzut niciun stand cu mici şi bere si pentru ca atunci când voiai să faci o fotografie oamenii stăteau cât se poate de normal."

Postat pe Februarie 23, 2010 de Istodor

20100220 cornelp 21 300x225 Pastele cailor   Tirgoviste. "Bucureştiul meu drag": "Mi a plăcut manifestarea că nu am văzut niciun stand cu mici şi bere si pentru ca atunci când voiai să faci o fotografie oamenii stăteau cât se poate de normal."

ANUNTAM CISTIGATOAREA CONCURSULUI uichendist:

Bari-Lecce-Alberollo-Taranto-Grotaglie, sudul Italiei by Daniela Rainov, CISTIGATOAREA PREMIULUI uichendist.ro: cinci kilograme vin a-ntiia. POVESTEA CISTIGATOARE VA FI PUBLICATA PESTE CITEVA ORE. NU la Pastele Cailor. FIIndca..

La Pastele Cailor se ajunge la 20 februarie, in comunitatea bulgara din Tirgoviste. Asociatia “Bucurestiul meu drag” a fost la Pastele cailor, exact pe 20 februarie, la Tirgoviste.  Asa ca de la fata locului ne transmite Cornel POPESCU

  • Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5:30 pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat” şi de muzica house pe care tânărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor. În gară, după ce am trecut paşnic pe lângă suporterii rapidişti care efectuau deplasarea la Iaşi (unde am auzit că nu prea au fost cuminţi) cei mai multi dintre noi ne-am găsit uşor trenul care urma să ne ducă la Târgovişte, unii membri ai Asociaţiei „Bucureştiul meu drag” au reuşit să se urce într-un alt tren care ducea la Braşov.
  • Al doilea taxi l-am luat din Târgovişte către marginea oraşului, respectiv cartierul Matei Voievod, locul unde comunitatea bulgară sărbătoreşte Paştele Cailor (Konski Veligden), asta după ce unii şi-au băut cafeaua de dimineaţă, alţii au mâncat o prăjitură (că doar era ora 9), iar alţii doar s-au jucat puţin cu aparatele foto. Taximetristul cred că era puţin adormit sau pur şi simplu nu avea nici un chef să discute despre gropile care sunt la tot pasul pe drumurile din oraş, aşa că după un slalom în care am avut impresia că nu a ţinut cont de nici un semafor, am ajuns cu bine la destinaţia finală.
  • Paştele Cailor se sărbătoreşte de bulgarii târgovişteni în prima sâmbătă a Postului Paştelui ortodox, în sâmbăta Sfântului Toader, de unde şi denumirea de „Tudoriţa”, şi este dedicată legăturii dintre om ca agricultor şi calul său ca animal indispensabil în agricultură. Deşi sărbătoarea datează din 1851 şi nu a fost ţinută în perioada comunistă, a fost reluată cu succes cu speranţa că această frumoasă tradiţie nu se va pierde prea curând.
  • Si cu ajutorului celor de la Asociatia ZAEDNO am aflat si de ce se pun boabe de piper pe painica numita konceta. Konceta intruchipeaza manzisorii (caii tineri), iar piperul reprezinta ochii, gura si sfanta treime (Tatal, Fiul si Sfantul duh).20100220 cornelp 10 300x225 Pastele cailor   Tirgoviste. "Bucureştiul meu drag": "Mi a plăcut manifestarea că nu am văzut niciun stand cu mici şi bere si pentru ca atunci când voiai să faci o fotografie oamenii stăteau cât se poate de normal."
  • După o scurtă paradă până la Biserica Sfântul Nifon şi slujba aferentă, a urmat apoi sfinţirea atelajelor şi botezarea cailor frumos împodobiţi, pentru ca întreg anul să fie roditor pentru aceste familii de gospodari. Femeile îmbrăcate în straie populare au împărţit bărbaţilor konceta, o pâinică formată din două bucăţi, unsă cu miere şi cu bobiţe de piper pe deasupra, care a fost la rândul ei împărţită cu caii. Nea Ozon care ne-a luat la el în căruţă nu a ştiut să ne spună de ce se pune şi piper pe aceste pâinici. A urmat apoi concursul de atelaje (27 la număr) şi mânuire a cailor, care sâmbătă a fost câştigat de calul Marţi, care a primit o şa nouă.
  • Al treilea taxi l-am luat înapoi înspre gara din Târgovişte, şi mare mi-a fost mirarea să-l aud pe taximetrist că de 50 de ani decând se ştie el acolo nu auzise de această sărbătoare şi le spunea acestor bulgari agricultori, sârbi adventişti. Ştia el ceva dar nu chiar tot, pentru că aceşti bulgari care au ajuns în Târgovişte în timpul domniei lui Neagoe Basarab, spuneau că sunt sârbi de teama otomanilor.

Mi-a plăcut această manifestare pentru că oamenii prezenţi acolo se bucurau sincer de această zi, s-au îmbrăcat cum au ştiut ei mai bine, şi-au pregătit caii şi căruţele cât mai frumos şi nu am văzut nici măcar un stand cu mici şi bere, dar mai ales atunci când voiai să le faci o fotografie stăteau cât se poate de normal, fără nici o grijă.20100220 cornelp 22 300x225 Pastele cailor   Tirgoviste. "Bucureştiul meu drag": "Mi a plăcut manifestarea că nu am văzut niciun stand cu mici şi bere si pentru ca atunci când voiai să faci o fotografie oamenii stăteau cât se poate de normal."

Busteni, ski. partea a 2-a. Jurnal de pantofar pe Kalinderu: ninsoarea alinta, piciorusul lui Esca e bine, asa ca aflu cine a mai murit prin Busteni

Postat pe Februarie 7, 2010 de Istodor

  • P1010033 300x225 Busteni, ski. partea a 2 a. Jurnal de pantofar pe Kalinderu: ninsoarea alinta, piciorusul lui Esca e bine, asa ca aflu cine a mai murit prin BusteniTot pe Kalinderu. Iar două ore de aşteptat în frig. Doar că alba alintă azi.


  • Pînă şi Bărbatul Pinguin e tandru în ziua asta cu femeia pisică. După ce a dat o tură pe la grătar, după ce a dat mărunţiş şaormarului, bărbatul pinguin o ciupeşte pe Pisică. Ea mustăceşte, nu zîmbeşte. Probleme în Barul-Fast Food de lîngă teleski: nu-i destul pui pentru şaormă, se intră cu plăcile în Bar şi de care Pepsi vreţi că-s vreo trei feluri.


  • La Escaladă, o englezoică înjură România. Concursul s-a decalat spre ora 12.


  • E ora 11. Şi urmărind traseul cîinelui lup, negricios, de treabă, sparg gaşca unor buştenari deprimanţi pentru mine, veseli pentru ei. Mîndri de Campionatul lor de Escaladă, dau informaţii cui se întîmplă şi cînd nu-i întreabă nimeni, sînt un adviser de anunţuri funebre: astfel de pe buzele lor aflu că a murit Nae Costea (s-a răsturnat în şanţ cu camionul), Geo de la cadre (se căsătorise, se pensionase şi atac de cord făcuse în plină ţeavă spartă), Socrate instalatorul (tumoare la cap), Fănel (maniac cu băutura, dus la cele sfinte dintr-o groapă, iarna), Cipi (bre, cum ne lăsa să luăm şi noi lemne, a murit în calicie, fi-su l-a terminat). Şi mai mureau cred cîţiva, dacă nu venea unul mai înalt şi spunea că Esca si-a lovit piciorusul la Poiana Braşov.
  • Un alt grup vorbeşte crud despre Escaladă. Aflu că ieri nimeni, daR nimeni n-a urcat sus, sus. “Azi cine reuşeşte cîştigă”. Ehei, uite şi teoria minunată a lungirii obiectelor: “Bre, mata lucrai la buşteni, se lungeau sau nu lanţurile? Se lungeau de la aer, dacă trăgeai. Obiectul se lungeşte dacă intră în relaţie cu orice. şi cu om, dar şi cu cuvînt. Ai văzut vrăjitorii cum fac? Spun un cuvînt şi faci tumbe de nu te vezi, dar cum e ăştia din 80 de ţări din lume şi trag de corzi şi bagă coarda la clinciuri? Se lungeşte coarda că se lasă om pe ea. Dar ce produc ei ca să consume atîtica? se consumă muncă ca să faci nişte schelete de-astea să se caţere. Astea sînt din materiale de poluează. Uite bradul colo, urcă-te, bre, în brad. Că noi făceam campionate de astea. Urcat pe gagică, urcat în brad de frica nevestei.”
  • Primul grup făcea poştă o juma. Al doilea un kil. La 12 fix eu am plecat. Trăisem intens Campionatul de Escaladă. Sa mor eu, nu bausem decit 2 ciocolate fierbinti, la femeia pinguin.

Busteni, ski: Jurnal de pantofar pe Kalinderu. Cum se bate fleica cu sticla şi cum se comentează Cupa la Escaladă de către drojdieri

Postat pe Februarie 7, 2010 de Istodor

  • escalada 21 200x300 Busteni, ski: Jurnal de pantofar pe Kalinderu. Cum se bate fleica cu sticla şi cum se comentează Cupa la Escaladă de către drojdieriOra 8,30 drum ca-n palmă, fără mătreaţă de frecangii de volan din staţiune în staţiune. Frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.
  • Ora 9. Cu tot cu clăpari, cască, beţe şi schiuri, profesor, copilul urcă. La ski. Eu, în ghete, mă retrag triumfal la “una mică”-n barul-fast food de pe Kalinderu.
  • Iau un ceai 3 lei. Trag de el două ore. Femeia-pisică de la bar umple zece pahare cu apă fierbinte. Bărbatul-pinguin e mult mai responsabil. Verifică sosul de la chebab: “Nu, nu e destul de picant!” şi întinge cu bucăţele de pîine. “Nu e cum era!”. Apoi, cu vîrful bocancului freacă canatul uşii de termopan. Nu se închidea de tot. Iese-intră în adăpost.
  • Afară, un om de-al lui bate cu o sticlă de bere nişte fleici bocnă. Un alt om, de data asta, ursuleţ, toacă lopăţind cărbunii în grătar. E devreme rău. La casă nu-i rest la 100 lei. După asta îţi dai seama că e devreme. Şi un plăcar umblă să schimbe banii.
  • “Omule, fugi şi du ceaiurile astea sus că eu nu pun de zece ori apă caldă!” zice omul pinguin. Şi şaormarul ţuşti cu tava. Se duce-se întoarce.
  • O femeie negricioasă, dar vulpe, intră: “Sînt gata fleicile alea?”. Omul pinguin replică: “Doamnă, de ce nu veniţi să vă luaţi ceaiurile?”. Tăcere.
  • Încet-încet se umple barul. Eu, într-un colţ, parazitez, tot cu ceaiul meu de lămîie, de trei lei.
  • Şi, pe scaunele rămase libere, se perindă care mai de care.
  • Poveşti una şi una. Uite două:

Povestea 1: “Gino, mă jur că nu mai sînt cu Marius! Mă jur pe Sfînta Cruce! Sînt serioasă, mă ştii. Acum? Sus la Kalinderu! E mulţi străini la escaladă!”

Povestea 2: “Da, voi sînteţi presa. Da, o să vedem să nu-l deranjăm. Vedeţi cum luaţi interviuri… Are nişte pauze, atunci, poate.” “E vreun loc special pentru noi? Vreau să las rucsacul. Nimic altceva. Să-l las. Aveţi căşti de toată lumea? Noi, operatorii sîntem sacrificaţi. Unul, săptămîna trecută, filma o vînătoare şi s-a auzit un glonţ, direct în cap. Şi a apucat omul sădea cu mîna pe obiectiv. Vroia să se filmeze şi n-apucat.”

În spatele telescaunului a început Cupa Mondială la Escaladă.

Cupa e Cupă de Escaladă. Puţini curioşi. Puţini iniţiaţi. Un moşulică buştenar a escaladat Kalinderu ca să serbeze Sîmbăta Morţilor cu prietenii, avînd două kile de ţuică, în pungă de plastic. Murise muierea lui acum vreun an. Cupa de Escaladă? Ocupaţie de băut şi de privit. Comentarii competente la Cupa Mondială la Escaladă. Dileme existenţiale de Sîmbăta Morţilor:

  • “Bă, cum se agaţă ăştia, dă-i în mă-sa! De căţărat merge, dar la o muie s-or învîrti la fel?”
  • “Uite, bă, ca primaru’ nostru se strecoară ăştia! Or scăpa de DNA?”
  • “De ce s-or chinui în halul ăsta pe fiarele alea, bre? Munţii nu le-ajung? Ăştia sînt ca cola, bre. Nu vor un suc de măceşe de la mama lui. Le bese… Dă-i şi puneţi părul pe moaţe cu prostovăniile.”

Peste tot fete de la Wilkinson împărţeau aparate de ras. sampling, publicitate. Începuseră cu 1 aparat. Au trecut la două de om întîlnit. De frig cred. Aveau un maldăr de terminat şi se băgase frig de la Dumnezeu cel nebărbierit. Eu, învîrtindu-mă fără treabă, mi-am încasat vreo 16 aparate ras.

Şi tot aş mai fi încasat dacă schiorul meu n-ar fi terminat a zecea şi ultima coborîre pe ziua de ieri.

La ora 11 şi-un pic am zburat de pe pîrtie. Muzica era dată la maximul maximului de maxim, un prezentator uimind asistenţa cu Anda Adam. Eu, pantofar, am lăsat-o pe pleibecară la treabă. I-a plăcut atitudinea mea: