Seara romantica. Astaseara in Tete A Tete-Herastrau

Postat pe Iulie 12, 2012 de Istodor

Untitled 11 212x300 Seara romantica. Astaseara in Tete A Tete HerastrauGigi Melody – ce-si cauta nevasta- cinta de Amor si Foc. Povestesc io de la ora 20, 30, unde? linga Gradina Japoneza. Bineinteles, Gigi isi aduce palaria de la ta-su. Io, melonul!

Şelari 17. Istoria lui Gelato. Vineri, ora 20, cînt aici cu Gigi Melody, “Amor si foc”

Postat pe Aprilie 25, 2012 de Istodor

Vineri, ora 20, eu şi Gigi Melody deschidem GelatoMio, de pe Şelari 17. Veniţi. Fără bilet de intrare.

2. La taclale despre gelato

  • Un pacat modern ar putea fi acela ca nu mai stam la povesti. Ca nu mai ascultam, ca nu mai
 cautam, ca nu mai avem timp sa tragem cu ochiul inapoi, pe vremea cand… O bucurie spontana ar putea fi sa ne asezam la taclale si sa iesim uneori din timpul prezent. Un motiv de stat la taclale ar putea fi o poveste despre gelato.

lapte de capra amestecat cu zapada

  • Pare aproape de necrezut astazi, ca gelato are o istorie foarte veche, mai mult sau mai putin consemnata, care ajunge pana in Egiptul Antic, unde egiptenii le ofereau oaspetilor cupe de argint formate din doua parti, in una aflandu-se zapada, in cealalta suc din fructe, pana la retetele lui Pliniu cel Batran sau chiar pana in Vechiul Testament, unde, intr-o scena in care protagonisti sunt Abraham si fiul sau, Isaac, tatal ii spune fiului: “Mananca si bea, soarele arde, iar asta te va racori”, referindu-se la o bautura facuta din lapte de capra amestecat cu zapada.
  • Unul dintre primele documente istorice care vorbeste despre gelato provine de la un poet grec,
 care locuia in Atena, in jurul anului 500, inainte de Christos, si care povestea cat de mult le 
placea grecilor sa faca bauturi racoritoare din suc de lamaie, miere, rodie si, bineinteles, zapada
 sau gheata.
  • Insa, primii care au venit cu un desert care aduce cu ceea ce este gelato astazi, au fost romanii. Retele lui Pliniu cel Batran explica cum se amesteca gheata zdrobita cu sucuri de fructe si
vorbesc chiar despre un tip de comert cu zapada din Muntii Apenini, de la Vezuviu pana la Etna.
  • Pe drumurile principale se gaseau “Thermopolia”, echivalentul de astazi al vitrinei de gelato. Odata cu caderea Imperiului Roman, intregul rafinament gastronomic de pana atunci a intrat si
el in umbra, insa, gelato a reusit sa supravietuiasca si sa se perfectioneze in lumea araba, de
aceasta data, revenind in Europa prin Sicilia.
  • Asa se explica ca “sorbet” este un cuvant de
origine araba, provenind fie din cuvantul sherbet (zapada dulce) sau din sharber (a sorbi).


Istoria gelato trece si prin evul mediu, cruciatii ajutand la raspandirea conceptului de “gelato”,
care a ajuns astfel la curtile din Nordul Europei, unde nu se punea problema lipsei de zapada,
dar de unde lipseau fructele si aromele specifice zonei mediteraneene.
  • Motiv pentru care locul in care se excela in gelato era, la acea vreme, Sicilia. Fructele si zapada de pe Etna erau resurse
inepuizabile necesare pentru a perfectiona gelato si a inventa noi arome. Creatorii sicilieni de
gelato au exportat “sorbetto” mai intai in Napoli, apoi la Florenta, Milano si Venetia, iar apoi in
Franta, Germania si Anglia.

titlul de “parinte al gelato”, Ruggeri si Buontalenti.



Ruggeri, un vanzator de carne de pasare si sef-bucatar cu jumatate de norma

  • Povestea are si niste date foarte concrete, pe langa elementele cu iz, mai mult sau mai putin, de
 legenda. Doi florentini sunt candidati la titlul de “parinte al gelato”, Ruggeri si Buontalenti.



Ruggeri, un vanzator de carne de pasare si sef-bucatar cu jumatate de norma a participat la un
concurs organizat de familia de Medici pentru alegerea celui mai bun bucatar din Toscana,
propunand “cel mai incredibil fel de mancare intalnit vreodata”. Ruggeri a pregatit pentru
competitie un “dolcetto gelato” folosind retete care sunt astazi aproape uitate: sorbetul”
preparat de el a fost o victorie, transformandu-l peste noapte intr-o vedeta a Toscanei.



 Celalalt candidat la parternitatea gelato, Buontalenti, arhitect, sculptor si chimist, un adevarat
om al Renasterii, a primit in 1565 sarcina de a se ocupa de un festin somptuos in onoarea 
oaspetilor spanioli ai Ducelui de Toscana. Pe meniul variat pregatit de el pentru aceasta ocazie
s-a aflat si gelato (celebra “Florentine cream”), care s-a bucurat de un asemenea succes, incat 
spaniolii i-au dus vestea in intreaga Europa.



 Intre timp, comertul cu gelato ii datoreaza inceputurile lui Francesco Procopio dei Coltelli. 
Nascut in satul Acitrezza, in estul Siciliei, a incercat una dintre inventiile bunicului sau in materie
de gelato, si, dupa o lunga perioada de teste a plecat sa isi incerce norocul la Paris.

Voltaire, Napoleon, George
 Sand, Balzac si Victor Hugo şi TU

  • Folosind
 zahar in loc de miere si amestecand gheata cu sare pentru a o pastra in forma optima, a ajuns in
 Franta, unde a fost primit cu bratele deschise, considerat rapid drept un geniu.



In 1686, a deschis Le Procope, iar in urma succesului spectaculos pe care l-a avut si-a mutat
afacerea intr-o locatie mai spatioasa, pe Rue de l’Ancienne Comédie, vis a vis de Comedia
 Franceza.



 Aici a servit “water-ice” si gelato cu baza de fructe, iar in scurt timp a devenit proprietarul celei
mai faimoase cafenele din Franta, avand o clientela ilustra de la Voltaire, Napoleon, George
 Sand, Balzac si Victor Hugo.
  • De la cupele de argint ale egiptenilor, gelato a poposit in perioada sa moderna in…cornet. Exista 
o disputa semnificativa cu privire la inventatorul cornetului de inghetata. Unele surse sustin ca
acesta ar fi aparut la Targul International St Louis din 1904, cand un vanzator de gelato ar fi
ramas fara recipientele in care vindea gelato si a fost nevoit sa foloseasca niste biscuiti care se
vindeau la un stand alaturat. Solutia lui de moment s-a dovedit a fi un succes urias!
  • Alte surse (printre care si Washington Post) sustin ca celebrul cornet a fost inventat in 1903 de
emigrantul italian, Italo Marchiony care, inspirat, de vechiul mestesug italienesc de preparare a
napolitanelor a aplicat pentru patentarea cornetului de inghetata in New York.



Si tot in zilele noastre s-a lansat o alta disputa: gelato versus inghetata.

3.

Frate Romtelecoame! Ce-o fi cu tine? De ce îţi baţi joc de mine?

Postat pe Martie 30, 2012 de Istodor

Îţi scriu prima oară, dar să fii sigur că te sun şi a şasea-şaptea oară. Sînt om bătrîn şi nu-ţi înţeleg motivele pentru care ţi-ai schimbat numerele de telefon de-o viaţă pentru informaţii şi deranjamente. De fiecare dată le uit, de fiecare dată te-njur.

Om tînăr sînt şi mi-am schimbat abonamentul din draci bălţaţi în draci coloraţi. Telefon fix, televizor-nu prea folosesc. Dar net, asta mi-e slujba! Mănînc pe pîine. Eh, vine şi dispare. Ca-n filmele proaste netul îşi bate joc de mine.

Romtelecoame,

te-am sunat, am format unu, iarăşi unu, iarăşi trei, m-ai pus pe aşteptare, mi-ai dat bon de ordine, mi-ai trimis specialişti. NIMIC. Aceeaşi bubă!

Unul a zis că nu merge firul prin perete. Mi-a trecut firul prin sufragerie. Altul mi-a schimbat modemul. Nu zic de cei care au venit şi s-au uitat ca la Poarta Nouă. Ultimul a stat, s-a uitat, s-a dus la scara cealaltă să “dea netul mai tare”.

Şi mi-a spus: dacă se mai întîmplă, domle, vine următorul şi ştie ce are de făcut. Oare?

Ce-i cu tine, Romtelecoame? De ce îţi baţi joc de mine?

Lenea. Cu drag! Voi cum leneviţi?

Postat pe Martie 28, 2012 de Istodor

Semaca mi-a dat o idee ieri: lenea.

Admit lenea, însă avînd un pic de cheag.
Adică, să ai de unde porni în lenea ta. Ori, drumul ăsta e greşit.

Problema mea însă e că n-aş sta nici atunci:

aş citi mai mult, iubi mai mult, scrie mai mult.
Ori asta nu e lene.
Uite, nu-s în stare să scriu despre lene. Sincer, nu pot fi leneş. Voi cum leneviţi?

Onţanu, lasă-mă să dorm! Teroarea sms a primarului Onţanu. Onţanu-semesistul otravit

Postat pe Martie 5, 2012 de Istodor

Sîmbătă, ora două şi cincizeci de minute dimineaţa. Noaptea, băăăă! Primesc sms: “Vă invit alături de mine, sîmbătă 3 martie, ora 18, la Biserica Icoanei, la procesiunea din cadrul sărbătoririi? Duminica Ortodoxiei?. Primar Neculai Onţanu”. Abia adormisem. Aşa că am început să trimit năuc mesaje lui 1879. Mi-am dat seama că e un robot. N-are suflet, n-are vină. Aşa că reinterez aici neortodoxia de la gura mea. Era ora două şi cincizeci şi două de minute:
-du-te dracului Onţanu!
-îmi bag picioarele în ortodoxia ta!
-fariseu de 2 noaptea!
-javră de cîine!
-mortule, de m-ai trezit la 2 noaptea!
-beţivule, nu nimereşti tastele? “? Duminica Ortodoxiei?”-vai de mama ta- pui semnul întrebării, semn că nici tu nu crezi ce spui.

(more…)