apologia-parleazuluiultimii_oameniUnknown

Azi e 30 decembrie. Închei anul cu trei recomandări:

Vintila Mihailescu - Apologia pârleazului,

Dinu Guzzu - Ultimii oameni

Florin Dumitrescu - Tradiţii la superofertă

Întâi, vă urez și eu ca dom' profesor:
"Treceţi şi petreceţi!"
Iată analiza mea despre Vintilă.

apologia-parleazuluiMihăilescu scrie acel tip de text care te învață și fascinează. Or, știm, fascinația asta are formula ei.
În primul rând, vorbim de un ritual. Îl citim pe Vintilă, săptămânal, în Dilema veche/ cel puțin anual cu o carte.
Să mă-ntorc la Pârleaz. Voi lua exemplu textul care dă numele cărții pentru a vedea cum funcționează textele lui Vintilă.
1. Avem o idee fixă. Fie revolta, fie tradiția, uite pârleazul.
Sînt mitologiile contemporane, în sensul lui Barthes, desmeticeli ale românului contemporan, marca Vintilă.
2. Observația detaliului:
"Era unul dintre primii întreprinzători din sat. Îşi făcuse un „butic” la stradă, împrejmuind cu un gărduleţ cîţiva metri pătraţi din spaţiul bătăturii. În mijlocul acestei despărţituri de scînduri decupase un pîrleaz care uşura trecerea între gospodărie şi butic."
3. Decupaj exact al semnificației. Detaliul devine semnificativ pentru un timp anume și pentru antropolog în particular:
"Era începutul tranziţiei şi acel pîrleaz mi‐a rămas în minte ca fiind cea mai plastică metaforă a trecerii de la economia domestică la cea de piaţă."
4. Argumentele vin acum. Sînt bibliografice. Cine parcurge textele lui Vintilă sigur ia cunoștință (neinițiat fiind) de autorii importanți într-un anume domeniu. Populara "trecere prin lumi", Mircea Vulcănescu, maria Todorova. Ratzel, Huntington.
Cine a citit autorii, vede argumente, nu abuz de interpretare. Poate intra în dialog.
5. Este rezumată situația de astăzi:
"Prin credinţa militantă „un popor, un teritoriu”, geografia politică a naţiunilor a complicat foarte mult lucrurile, paralizînd trecerile şi absolutizînd limitele. S‐a născut un soi de geografie ontologică sau ontologie spaţială, trasînd garduri şi barînd pîrleazurile cu sîrmă ghimpată."
6. Vine experiența directă. Parabola:
"Poate replica cea mai potrivită la aceste reificări ale marginii o reprezintă următoarea poveste: eram într‐un sat din Bulgaria, nu departe de Dunăre. Un sat de bulgari şi de vlasi. majoritatea acestora din urmă mai vorbeau româneşte, chiar dacă nu erau dispuşi să se considere români. Nici bulgari, de altminteri... Atunci, cum de vorbiţi româneşte? – i‐am întrebat. Explicaţia a venit cît se poate de firesc: Păi, vedeţi, iarna Dunărea îngheaţă, şi atunci flăcăii de la noi se întîlnesc cu fetele din România la mijlocul Dunării îngheţate, se văd şi, dacă se plac, fac nuntă. Pe mijlocul Dunării... margine, frontieră, Dunărea devine pod, un fel de pîrleaz pe care tinerii îndrăgostiţi îl trec iarna. marginea a fost totdeauna şi prilej de nuntă...
7. Concluzia: dezvăț și îndemn:
"Cu toţii trăim pe‐o margine. Nu aceasta mă deranjează deci, ci marginalizarea, fixarea obtuză în marginea devenită marginal şi care omoară libertatea de a sări pîrleazul! Lumea e plină, dar e plină cu o trecere – comenta Mircea Vulcănescu rînduiala lumii ţărăneşti. Aşa că, vă rog, treceţi şi petreceţi!..."
Textele din "Pârleaz" au echilibru, argumente, te cheamă la dialog, te învață, te dezmeticesc, vorbesc despre tine și falsele tale prejudecăți.

 

 

ultimii_oameniLectură Dinu Guțu - Ultimii oameni. Din cîte știu este forma doctorală a lucrării susținute sub îndrumarea lui Vintila Mihailescu.
Dinu Guzzu a documentat cultura ‪#‎ultras‬. Ce-nseamnă asta?
A despărțit apele. A citit despre marginalitate, dar - Mauss, identitate, hate speech, tradiție de grup, a analizat discursul public și a mers în teren cu băieții din peluza dinamovistă, asta înseamnă - interacțiune cu "civili", jandarmi, adversari.
Tu de care ești?
- Ultras, intensă afiliere, coregrafie, intervenție, deplasare,
- suporter de tribună,
- fan care stă la tv,
- flaneur, fără afiliere la o echipă, iubitor de fotbal, în general.
Ultrașii nu-s born killeri, nici agresivi de la mama lor, cum ne sînt descriși în media. Ultrasul este cum îl creăm noi, "Celălalt" de care ne este frică, pe care-l ținem departe de noi din superficialitate.
Sunt ca noi, oameni, sînt doar ca ei, reacționează ca un grup cu legi interne, moralități incredibile, solidarități deconcentrate.
Se ajută între ei, dar și pe adversar (ciorba cu un jandarm este fabuloasă)
Fotbalul s-a supermarketizat. Drum înapoi nu există.
Singura realitate cu suflet este Ultrasul lui Guțu.

 

UnknownFlorin Dumitrescu - Tradiţii la superofertă. Între socoteala din agenţie şi cea de la raft, Editura Cartier, 2015.
"Pedeapsa" antropologică, un doctorat sub îndrumarea lui Vintila Mihailescu, după ani în publicitate.
Avem așa:
- o istorie a publicității românești, după 1989 - referință unică, după cunoștința mea
- interviuri cu publicitari, bune pentru cercetarea creației propriu-zise - selfie de preț asupra gîndirii de agenție
- analiză propriu - zisă a inserției Tradiției (personaje "dela țară", vorbe neaoașe, produse-etichetă) în strategia de atragere a clienților - descrierea rețetei de succes
- o confruntare între Dorel, Ghiță, coana Chiva și teoriile lui Baudrillard, Bourdieu, Fraser, Lipovetsky, Ritzer - pentru a arăta cum stăm: "întoarcerea" acasă, în autentic, de fapt, intrarea în seria anonimă de consumator.
Eticheta națională vinde. Pentru că adie boarea vintage și "comunitățile" locale sînt revalorizate.
Practic, avem producție de masă, etichetă și preapuțină relaționare cu tradiția.
De-mitologizare semnată de Florin.