Douăzeci şi ceva de ani de muncă, făcînd interviu-reportaj, şi o mare întrebare: de unde să-ncep?
Trecutul meu. Experienţa mea. Munca mea. Şi o singură propoziţie ce preface totul în scrum:
Toţi sîntem azi reporteri.
O muncă atît de aproape de caracterul omului. Prin felul de a o practica/ prin felul de a o înţelege.
Azi, greşelile&criza ne scufundă.
Mare încercare chiar: care va fi prima mea propoziţie. Care-i interesul lor?
Ei egalii mei. Eu însă nu mai pot avea vîrsta lor. Niciodată.

Primul înscris, primul servit! Înscrierea chiar aici pe blog. TERMEN DE SCRIERE: o săptămînă

Mărturisesc: de doi ani şi mai bine m-am pierdut cu voluptate în alte timpuri şi o singură preocupare: citirea-recitirea-răscitirea literaturii-filosofiei&eseisticii-istoriei româneşti. Am călătorit din carte în carte. Astăzi pot spune că am ajuns la un liman. Am selectat, dat deoparte, clasificat, adunat într-o carte ce cred EU că se mai citeşte şi astăzi. Ce cred eu că se mai citeşte şi astăzi fără nostalgii, naţionalisme şi alte sentimente minore.

Am întocmit LISTA, am comentat după plăceri, importanţă şi tehnici cărţile alese. SCOT la concurs cîteva titluri pentru cei doritori să scrie cîteva rînduri de dragoste pentru cartea aleasă. SCURT, CA LA HOLIUD. Pătimaş, ca-n Oaş!
(more…)

Domle, dacă întîrziu la Vodafone, la Bancă, la cablu, la current sînt asaltat de semeseuri, omorîri pe email, distrugeri de psihic pe toate părţile. Asta înseamnă că o săptămînă sînt liniştit, calm şi trei din lună sînt prăbuşit. Mă prinde Vodafonul în toate poziţiile. Seara, dimineaţa, la prînz, în pajama, în chiloţi, beat, omorît, distrus. Nu se lasă, nene, nu vor să contenească. Nu vor decît să mă chelească, înebunească, să-mi taie avîntul, viaţa din capul locului. Mă spulberă, mî jignesc. Plătesc lunar, recunosc, cu întîrziere, dar asaltul lor este neruşinat, jignitor, sînt hoţ, cerşetor, javră. Ce drag am io de firmele astea? La lumină mereu îmi vine aviz de întrerupere a curentului după ce plătesc prin bancă. Ei au inventat modalitatea asta, ei mă distrug. Trăiesc în panica facturilor, a avertismentelor, o lume dereglată a birocraţiei, recuperărilor de bani, o lume nesătulă, ce distruge orice graniţă între vinovaţi şi nevinovaţi, o obrăznicie a roboţilor fără suflet. (more…)

La noi sărbătorile încep cu vreo săptămînă înainte. Aşa că nu vă propuneţi mare lucru. Nu e vorba de Patimile lui Iisus, e vorba de pătimirile românului modern ce-a uitat de Vinerea neagră, de Paşte, în sensul lor tradiţional, şi le-a înlocuit, de voie-de nevoie, cu nesimţirea funcţionarilor, cu lehamitea străzii şi îmbulzeala şi îmbuibarea de Paşte. Nu vreau supermarket măcar. Am timp!
Merg într-o piaţă cu ţărani şi să mă bucur de verdeţuri şi flori. În Piaţa Şulea. Îmi iau o pulpă de miel dintr-un loc de încredere, ANGST, nu mai mult decît pot mînca şi mă retrag în Cutia de chibrituri. 2 săptămîni de acum încolo, ţara e închisă. Închiderea în sine. O să plouă, mă împrietenesc cu ploaia. O să ningă, dansez cu fulgii. Deşi urăsc, mă sgîrîie ploaia, ninsoarea de Paşte.

Săptămîna trecută o labă de urs a fost confundată cu una de om. Adică, un membru din bagajul unui chinez a fost scanat la Otopeni şi televiziunile au luat-o razna. Am stat prosternat. Au fost vreo cîteva ore de confuzie între laba de om şi laba de urs. Alea au fost delir, nene! Nimeni nu avea vreo îndoială. Curgeau întrebările. Ciuvică invitat la ora aia la sandra Stoicescu era anulat de o labă de om. Ciuvică nu cîrtea, Intervenise Tudose care vorbea de nebunii ce-şi iau amintire, de chinezii ce-şi iau dovedire. Şi mereu direct de la Otopeni. Reporterul de acolo repeta obsedat aceeaşi ştire fiindcă nu i se da legătura din sfert în sfert de oră. Era labă de om. Labă de om. Om făcut bucăţi. Om. Om. Om. Om. Om. Lungimea cuţitelor. Cum se taie. Dimensiuni. Tezaurizare. Revanşă. Chinezii. Valize. Românii n-ar fi în stare. Poliţistul ce-a împrăştiat-o pe nevastă-sa coafeza pe pereţi, bineînţeles că nu-i în stare românul! Şi ştirile iar cu laba de om. Şi UPDATE pe siteuri de ştiri:
UPDATE Picior uman gasit in bagajul unui chinez pe aeroportul Otopeni UPDATE 4 Piciorul gasit are unghiile smulse, au precizat sursele citate. Eh, şi cînd a doua zi s-a hotărît că e labă de urs a murit ştirea. Io încă mă întreb: cît costă laba de urs. Totuşi cît costă. Mi-a rămas obsesia asta. Cît costă laba de urs. Chinezul o ducea la un restaurant din Italia. Am să mă dedic acestei mici obsesii. Doar vreau să ştiu cît costă laba de urs şi de ce ursul nu reacţionează în niciun fel în privinţa mutilării lui.

Din DILEMA veche de astăzi