V-aţi tras inocenţa mai aproape de oala de mîncare?
V-aţi tăiat mărunt-mărunt verziturile să acoperiţi bine-bine ochiul mielului în ciorbă?
V-aţi înroşit ouăle cu verde, albastru, apţibildărie?
V-aţi bucurat ochiul c-un iepuraş? Uite-l 40 de lei în cuşca din Lipscani! Ia-l şi din pluş, să n-ai durere şi-ntristare?
V-aţi luat lumînarea din Mega sau din Supermagazin ca să vă fie comod de Paşte?
Unde vă e crucea s-o îmbrobodiţi, s-o îmbătaţi?
E, da, înseamnă că: v-a bătut Paştele în geam! Iar v-a prins pregătiţi!

Am început cu o ţuică.

Şi priveam în adierea vîntului de primăvară, cum sîngele din capul mielului se împrăştie-şurub prin ogradă. Şi gazda mi-a dat un mizilic să vină a doua ţuică. Era o turtă de praz. Şi colţosul gust de praz îmi dădea urîţenia lui în cerul gurii. Era praz de anul trecut găinăţat de orătăniile ce şi-au făcut iarna prin podul hambarului. Era praz colţos. A treia ţuică. Eram pe ce lume? În Oltenia, în Bîcleş, în ograda lui nea Horea, ce-a tras de mine să-mi povestească despre matrapraslîcurile primarului de aici. Mare şnapan. Înc-o ţuică? Nu, nu, refuz categoric.

Venisem cu noaptea-n cap.

(more…)

S-a născut în intersecţia Batiştei cu Calderon din Bucureşti vrăjitoarea fiecărei noastre zile pline de griji şi birocraţie, de nervi şi abisuri. Este Violeta. Ea este Creatoarea. Bucatele ei te re-crează. Prin cocă, albuşuri, mirodenii, salate, fierturi, Violeta îţi dă tandreţe: are grijă de tine, egoism: nu-mparţi cu nimeni universul din farfuria ta, îţi dă aventură: ştii ce scrie în meniu, nu bănuieşti cît de savuros este şi ce te aşteaptă mîine în acelaşi loc, la aceeaşi masă.

De mîine un serial VIDEO şi sfîrîitor din bucătăria Violetei. Restaurantul de pe Calderon colţ cu Batistei, din Bucureşti, unde zilnic se schimbă meniul.

Săptămîna asta mîncăm pe istodor.ro:

Ciorba de peste si fructe de mare

Piine cu cereale

Pastrav

Prajiture cu prune

si ascultam aventura si sufletul Violetei.

• Pentru mine nu există cetăţean, există prieten. De aceea îţi vorbesc. Pentru mine nu există eco-bio, fiindcă niciodată nu m-am despărţit de eco, bio al copilăriei mele, al pieţii de cartier, al amintirilor mele reale despre cartofi, morcovi, ceapa, mere, roşii.
• Eşti păcălici fiindcă nu ştii cînd se coace pepenele şi cînd se termină roşia. Eu nu pot fi păcălit. Ştii cum arată un ionatan de copac? Eu ştiu ce-i o gutuie. Tu deosebeşti verdeaţa? Eu, da. Du-te ân piaţă zilele astea, vremea joacă feste deja, mergi ân piaţă şi numeşte: Ăsta-i leuştean, ăsta-i pătrunjel. Alege, ca mine, bucăţile mici, pătate, bătute, dar nu perfecte, umflate cum pompa. Chiar şi ţăranul eco-bio te păcăleşte dacă nu ştii nimic-nimic. Nu uita: eu nu spun să nu mergi în pieţe! Du=te şi cască gura, obligatoriu. Dar du-te şi-n pieţele de margine de oraş, unde vin ţărani.
• Eşti prostit, rămâi prost. Fiindcă şi în piaţa eco-bio la fel de păcălit eşti. Oricât ar trăncăni ecologiştii lui peşte. Apropo, aţi văzut ce maşini eco-bio şi-au tras din activism, pardon din prostia noastră?
• Tot din prostia noastră, aţi văzut cîte butice de eco bio s-au făcut? Bă, dar câţi “sibieni” are ţara şi cum ne păcălesc ei pe noi. Acum realizez şi eu spusele colegului Mihai Radu dintr-un articol “Caţavencii”.
• Eco, bio este amnezia noastră. Sub ochii noştri se reinventează istoria. repetăm greşelile, ar spune istoricii, fiindcă am uitat. Am uitat, continui eu, fiindcă ne este comod să mergem la supermarket. Ne este comod să luăm de mâncare de la fast food, ori de la take away-uri, să fim ţara lui Casoletă. Cu cît uităm mai multe, cu atît ne va costa mai mult. Cu atît mai mult uitarea noastră ne crează “luxul”.
• Am văzut o pudibondie. Cel mai stupid lucru e să nu vorbeşti despre mîncare. De ce? Mâncarea te trimite cu gîndul la maţe? De ce mîncarea e subiect inferior? Nevorbitul, subiectul tabu iarăşi crează monştrii “luxului”. Mîncarea mîncată e trupul tău. Te simţi bou fiindcă te îndopi cu nemernicii.
• Mîncarea, băutul sînt plăcere. Mare plăcere. Plăcerea înseamnă să ştii. Mîncarea nu trebuie reinventată. Mîncarea e aceeaşi. Raţă, gîscă, pui, legume. Meniurile, da.

Întoarcerea iernii de afară aş sărbători-o aşa:

Un pic de carne de mînzat. Ceva fraged de ai. Să nu fierbi ore. Cureţi şi fierbi ţelina, cureţi şi razi hreanul. Ţi-aduci aproape o vodcă. Poftă bună! De aşteptare nu bea sticla întreagă.