Tragedia de la Paris ne-a marcat pe amîndoi, pe Claudiu Crăciun și pe mine. Am vorbit însă și despre #Colectiv.  Iată rezultatul.Astăzi, SITUAȚIA: Civicul silent. Politicianismul, pe metereze. Guvernul Cioloș pare a integra vocea civică (Justiția-Guseth, un minister dedicat dialogului social) în Politică.

SOLUȚIA adevărată însă: Ochiul civic constant vigilent la mișcările politice, indiferent de guvernare.

I-am pus întrebări lui Claudiu Crăciun privind Piața Universității-spiritul ei după Colectiv. Destrămarea ei de acum.

Despre absența liderului, deși este unul dintre lideri. Despre fragmentarea și destrămarea Pieții, Salvați Uniți fiind constant prezentă. 

S-a făcut tranziția prea repede spre politic

Reculul protestului = uitare a Colectivului?

Protestul s-a terminat atât de rapid pentru că s-a făcut prea repede tranziţia de la Colectiv, protestul plin de emoţie, tensiune şi solidaritate de marţi seară la protestul diversificat şi politic de câteva zile mai târziu. Dacă rămâneam în siajul Colectiv mai mult, şi mi-aş fi dorit asta, ne conectam mult mai profund şi mai durabil. Şi aveam şansa să învăţâm ceva din tragedie.

Trebuie să ne extindem imaginaţia şi agenda

NU-urile:

Suspiciunile

Prea rapid Monarhie vs. Republică uitând Colectiv-ul, „Corupţia Ucide”, repetată mecanic, devenită „Anti-corupţia ucide tot in jurul ei”. Nu mai discutam despre sănătate, starea infrastructurii de intervenţii de urgenţa, de solidaritatea oamenilor din acele zile. Ci doar (anti)corupţie. Trebuie să ne extindem imaginaţia şi agenda. Îmi doresc o societate cu corupţia spre zero dar nu e de ajuns. E doar o direcţie, ce-i drept importantă. Dar la fel sunt şi repararea economiei, a statului şi administraţiei, a mediului, sistemelor de educaţie şi sănătate, etc.

Am fost acolo. Am simţit că nu e cazul să-mi asum un rol

De ce nu ți-ai asumat să fii unicul lider al Pieții Universității 2015?

Nu am fost nici în 2012 şi nici în 2013. Dar pot spune că de data asta am fost mai discret, şi cu portavocea, pe care am pus mâna doar marţi seara şi cu prezenţa în mass-media. Am simţit că nu e cazul să mai adaug la un protest atât de complicat o controversă despre mine şi rolul meu. Dar am fost acolo în fiecare seară încercând să ajut astfel încât protestul să rămână paşnic şi constructiv.

Cotroceni: gală de PR şi casting politic

Au fost consultări. De ce nu tu la Cotroceni?

Se pare că instituţia prezidenţială nu a înţeles şi/sau nu respectă protestele ca formă de acţiune civică. Aceste proteste nu au lideri sau reprezentanţi şi o invitaţie la consultări nu îi va fabrica. În plus, invitaţia s-a făcut în contextul numirii unui premier şi nu pentru o discuţie despre cauzele şi consecinţele tragediei de la Colectiv sau dezbaterea unui proiect de ţară. A fost o combinaţie de gală de PR şi casting politic la care nu am putut participa.

 

Fractură a societății civice?

Da, a fost una, între societatea civilă organizată, obişnuită cu consultările şi politeţurile, inclusiv în momente nepotrivite şi societatea civilă dezorganizată, sau „strada”. Vom vedea cât e de serioasă. Mi se pare că respectivele consultări şi venirea în Piaţa Universităţii a preşedintelui a făcut parte dintr-o tentativă de demobilizare a protestelor şi de legitimare politică a acestuia. În linii mari a reuşit.

Nu se înţelege rolul portavocii.

DA-urile

Cum este în mijlocul mulțimii, cînd sînt cereri/așteptări/manipulări de la tine?

Intens, greu, mai ales când eşti la portavoce. Încă nu se înţelege rolul portavocii. Dacă o deţii nu eşti „liderul” ci unul între cei mulţi care ajută la coagulare. Nu e uşor, trebuie să fi tot timpul atent la cei care participă, să vezi ce strigă şi ce dispoziţie au, în timp ce faci faţă celor care îţi sugerează sloganuri, care te anunţă ca intervenţia Jandarmeriei e iminentă (intoxicări) şi dubioşilor care stau pe lângă tine şi te bruiază. Dar tot efortul merită când vezi oamenii strigând la unison şi vibrând in acelaşi ritm. Când mergi pe Calea Victoriei în marş şi mii de oameni strigă cu braţele sus şi pumnii strânşi „Solidaritate!” te trec fiorii.

 

 Protestul a fost prea mare şi abrupt pentru a permite grupurilor să interacţioneze şi să se accepte.

Cum a funcționat Democrația Pieții 2015 față de 2012?

Mai greu, au fost mai mulţi oameni. Ceea ce am reuşit să facem la minus 20 de grade atunci cu cateva sute sau mii de oameni nu am mai reuşit acum cu zeci de mii. Protestul a fost prea mare şi abrupt pentru a permite grupurilor să interacţioneze şi să se accepte. În plus, au fost grupuri care nu au înţeles regula de bază a Pieţei. Acolo suntem toţi minoritari, Piaţa nu ne poate reprezenta fidel şi complet pe niciunul. Dar este locul, poate singurul, în care găsim ceea ce ne uneşte, dincolo de viziunile politice şi culturale diferite. Sunt unii care vor o Piaţă „pură” într-un sens sau altul - neoliberală, anti-corupţie, naţionalistă, etc . În momentul în care va fi „pură” aceasta va înceta de fapt sa mai existe. Va fi doar o anexă gălăgioasă a puterii sau a unui partid.

Cert este că ies din ce în ce mai mulţi oameni la proteste. 2012, 2013, 2014, 2015 au fost toţi ani cu proteste. Ele vor creşte în intensitate. Dacă vor exista forţe politice noi formate care nu vor trece pragurile electorale prohibitive la alegerile de anul următor, continuând şi agravând ruptura societate-politică, anticipez un coctail social exploziv pentru perioada post-2016. Şi atunci Klaus Iohannis va regreta faptul că a venit în Piaţa Universităţii. Îi va veni rândul.