Cosmin Popan: “în București, bicicleta - o piedică în calea ‘progresului’, o jucărie, un moft”

Pasiunea și studiile sale în Marea Britanie: biciclitul. Doctorand in sociologie la Lancaster University, unde studiez condițiile unui sistem de mobilitate urbană centrat în jurul bicicletei. Unul dintre inițiatorii platformei de ‘cultură velo’ www.portocalamecanica.ro.

Reporter: Ce este o bicicletă?
Cosmin Popan: O bicicletă este cel mai eficient mijloc de transport mecanizat pe care l-a inventat vreodată omenirea. Deși de-a lungul ultimelor decenii a fost mereu hulită ca tehnologie înapoiată, ea își reface iar timid apariția, lucru pe care îl vedem peste tot în marile orașe. Devine, încă o dată, una dintre uneltele care va contribui din plin la schimbările sociale radicale de care avem atâta nevoie azi. Bicicleta este, până la urmă, unul dintre cele mai comunitare, democratice și sustenabile mijloace de transport pe care le avem la dispoziție.

Reporter: Ce este o bicicletă în București?
C.P.: Pentru București, ca pentru multe alte locuri din lume, bicicleta oferă o mai bună îmblânzire a orașului. Ne poate învăța cum să ne tragem sufletul și să mai domolim tot ‘pe repede înaintele’ ăsta pe care suntem setați să funcționăm zi de zi. Bicicleta ar putea fi toate astea numai când ne vom da seama cât de inutile sunt, de fapt, mașinile care ne sufocă orașele. Până atunci o bicicletă în București e, de cele mai multe ori, o piedică în calea ‘progresului’, o jucărie, un moft sau un sport de vară.

Rep.: Ce drepturi are o bicicletă în lumea largă, unde are cele mai puține?
C.P.: În Europa, cele mai bine o duce în Olanda, Germania, Danemarca. Acolo, deși volumul de biciclit nu e la fel de mare ca-n anii de glorie de până-n 1970, vedem că între o treime și jumătate din deplasările zilnice se fac cu bicicleta. În orașe precum Amsterdam, Copenhaga, Groeningen, Munster, Nantes sau Sevilia, bicicliștii nu numai că nu poartă căști, dar sunt de toate vârstele și adesea egali ca procent la capitolul masculin-feminin. Li se fac piste separate de traficul mașinilor, a căror viteză de deplasare este constant redusă, li se construiesc autostrăzi și intersecții unde au constant prioritate, li se dă voie să circule pe contrasens și pe roșu, pentru că urbaniștii încep să înțeleagă că străzile au fost prost gândite, având atot-puternicul automobil ca singur reper. Restul cel mare de țări în care bicicliștii sunt mai puțin iubiți sunt cele în care automobilul a fost îmbrățișat necondiționat. Fie că vorbim de SUA, Anglia, Italia sau România.

Rep.: Tu ce cauți la o bicicletă? Ea ce caută cînd te găsește pe tine?
C.P.: Am căutat tot timpul câte ceva, ba viteză, ba confort, până când mi-am dat seama că oricum bicicleta e a doua mea natură, așa că m-am mulțumit să știu că e bine unsă și că îmi va deschide lumi altfel greu de explorat. O bicicletă caută mereu pe cineva care s-o îngrijească și s-o facă să zboare, lucru la care mă pricep tot mai bine.