Iar m-am împădurit. Nu-mi stă părul, trebuie să mi-l umplu de pieptăn. Și amîn, amîn, amîn. Părul crește, crește. Soare, ploaie, bască. El crește.

Am trecut pe lîngă tanti Jana de pe Moșilor vechi. 9 lei. Îți dai seama, m-am învîrtit minute. Era preț. Să intru, să nu intru. Noroc că era coadă la tanti Jana. Puradei din Moșilor vechi. Intrau Nespălați, ieșeau Nespălați, dar aveau ei părul scurt!? Puteam să aleg la madam Fifi, în Traian, visavis de magazinul de becuri. Ultima oară, 15 lei, dar îmi patina cu mașina prin păr și îi era că frati-su, afară, în stradă, să nu se urce la volan și să fugă cu VW-ul ei. Uite, îi mergea melița și auzeam, să nu te urci, că nu vreau să mi-o iau armonică. Ai făcut una, nu pe a mea. Și mașina de tuns aluneca prin părul meu, pe căi nedorite.

Așa am tot amînat, că mi-a ajuns părul în ochi și îmi spun să fiu boier. Da, intru la Milano. Frizerul cu favoriți subțiați era în prag. Îl întreb dacă-i locul și de bărbați. Și-mi spune să iau loc. Locul meu. Mi se ia haina, mi se pune pe umeraș, mi se oferă un ceai sau o cafea. Aoleo, sigur e 50 de lei tunsul. Durează. Frizerul are mișcări artistice. Rotunde. Mașina face volute, pulverizatorul neapărat e ca dintele caprei, iar mașina de tuns bîzîie ca un ou.

Durează. Ehe, la puricii lui Jana eram gata, aici la Milano nici nu am început. Timp să aud ce vorbesc cocoanele la vopsit. E, dragă, eu nu mă grăbesc. Lucrez peste vară la un rus. Nu știi cînd vine, nu știi cînd pleacă. Stau și aștept în pălățelul lui din sudul Italiei. Mie îmi place marea, o să-mi fac casă la mare. Nu am timp acum să înșir agregațiile preaonorabilei, frizerul abia învîrte aparatura în aer. Alta: hei, am găsit la 400 mii de euro vilă în prelungirea Ghencea. Cît e metru pătrat? Eu, frizerul și două coafeze calculăm pentru miniona "dela unghii" metrul pătrat. Sîntem de acord. Scump. Nu se merită. Plus zona. O fi avut ea banii ăștia? Nu, întreba și ea. Ah, ce i-aș tăia unghiile! A amețit o frizerie întreagă să-i calculeze ei metrul pătrat.

Cert este că o șuviță de-a mea nu stătea nici în vîrful, nici în ruptul capului. Și ce crezi? Uimit, aud frizerul: O las că acoperă pielea. Și eu fac la fel. Era complicitate, cum ar fi. Era un fel de a zice: Știu că mata ești chel aici, pînă la următoarea tăiere, doar eu știu de asta. Complicele meu, frizerul. Total 30 de lei. Juma de oră. De tras cu urechea la cocoane.

Textul meu din Dilema veche, seria "Negustori și mușterii"