1. teodor_baconschiDecizia de a mă refugia la Teologie, singurul loc unde ți se spunea ”domnule student” ” ! Prima opțiune fusese filozofia, însă am realizat la timp că nu poți fenta marxism-leninismul înconjurător. N-am regretat niciodată această opțiune alternativă (în epoca aia destul de ciudată) pentru că la Teologie e locul de întâlnire a discursurilor esențiale. Era o oază puțin prăfuită de universalitate în mizeria provincială a comunismului.
  2. La Sorbona am ajuns la 27 de ani, măgar între oi, dotat cu o providențială bursă a guvernului francez. M-am înscris la master și apoi la doctorat în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor, lucrând cu președintele bătrânei universități, profesorul Michel Meslin, fost prieten cu Mircea Eliade, așadar simpatizant implicit al românilor. Tot ciclul doctoral îți lasă autonomie: două cursuri obligatorii, în rest, bibliotecă, redactarea tezei, discuții periodice cu îndrumătorul. Diferența consta în atmosfera stimulativă intelectual a Parisului: am lucrat în șapte biblioteci, de la cea Națională, până la cea de Studii Bizantine. Librării excelente, cartierul Latin, dezbateri sofisticate până și la TV.
  3. Inflația reformistă care sabotează Educația Națională este produsul instabilității politice și al complexelor de sincronizare occidentală. În loc de un nou Spiru Haret, am avut (cu două, trei excepții) o pletoră de miniștri confuzi, din ce în ce mai slab pregătiți. De 25 de ani umblăm după modele străine, fără să fim capabili să legitimăm politic o echipă de elită, care să facă toată treaba pentru următorul secol.

Mâine, îl întreb pe Andrei Găitănaru despre experiența sa de învățare.