DESPRE MINE

Ce este de spus despre mine, cel care am învățat să fac reportaje din greșeli de scriere, de optică, iar din timidități și uitări să pun întrebări esențiale?

 

Când am scos de sub tipar "Interviuri contra naturii", făcusem toate erorile de jurnalism în așa fel încât am fost socotit un intervievator de temut. A urmat "Oameni cu care aș muri de gât", o carte cu oameni despre care am scris în "Dilema" și mai apoi în "Dilema veche".

 

Interviul și reportajul mi-au deformat temerile și mi-au scos la iveală dinții de jurnalist. Într-un exercițiu lung, de zeci de ani, înveți să stăpânești instrumentele date de meserie (întrebări, cuvinte, tehnici, etc.) dar și cele dăruite de natură.

A povesti lumea este menirea mea ca jurnalist. Așa mi-am scris cărțile.

 

"Viețașii de pe Rahova" m-a pus vreo doi-trei ani față în față cu cei mai de temut oameni din penitenciare: criminalii. Ei m-au învățat să umblu cu întrebări de mătase, dar răscolind omul.

 

"Cartea vieții mele" a dat în vileag cine sunt cu adevărat - era despre copilărie și despre cum micile copilării dau sacul minciunii.

 

Aventuri de bibliotecă și de conștiință au dat apoi "Dicționarul de idei fixe", story despre cei 20 de ani din viața mea politică, "Lipscaniul", singura poveste despre zona veche a bucureștiului și "101 cărți de citit într-o viață", o istorie personală a literaturii române de la începuturi până în prezent.

 

Cărțile mele sunt povești. Și toate s-au învârtit în jurul cozii: cine sunt eu? Fiecare carte a fost o lovitură de succes, fiindcă acopera un gol, aducea răspunsuri la căutările celor ca mine, dar și leac de neuitare - să nu uit cum scriam și cum eram în diverse momente din viață.

 

Anii trecuți am parcurs împreună cu Vintilă Mihăilescu o adevărată aventură intelectuală. De la reportaj am trecut la sociologie scriindu-mi, sub îndrumarea profesorului, doctoratul în sociologia revistelor de umor românești. Era și normal, 25 de ani am fost jurnalist la cea mai longevivă revistă de umor din România: Cațavencu / Academia Cațavencu / Cațavencii.

 

Mi-am analizat chinul de umorist ca o pedeapsă, cu zâmbetul pe buze.

 

 

 

 

Comments are off this post