istodor.ro

Hard Rock Cafe Bucharest. Hard Defect Cafe Bucharest. Aseară la concertul Taxi

Istodor — Fri, 18 May 2012 04:41:22 +0000

Mi-am luat bilete cu vreo trei zile înainte. “Nu garantăm un anumit loc” “Vedeţi, sînt stîlpi”. Dîrdîi pentru locul meu.
Glasul e nemilos. Nesiguranţă. La dracu, veneam la distracţie, de ce coţofana era musai contra mea?

Aseară la ora 8 şi-un sfert intru pe uşa Hard Rock Cafe. Distracţie, frate! Mănînc, beau, aştept. Mîncarea, ca mereu,
îmi dă sentimentul de artificial, îngheţat-dezgheţat-prăjit repede-repede. Mîncarea e fast food, dar cînd este şi
pripită, lucrul ăsta murmură-n stomah. Trec peste poveste. Aştept.

Locul e bun, pe o latură, adevărat, dar cu vedere clară spre scenă. Mă trezesc cu plasatoarea, aia care mi-a dat de cînd am luat bilete sentimentul nesiguranţei, a unui risc tîmpit, mă trezesc, zic că-mi pune o masă înaltă în faţă. Stai, zic, ia masa! Însemna să nu mai văd nimic. Ea, nu! Eu mă scol şi mut masa în spatele mesei mele. Uraaa! am învins-o! Dar de ce io să trag de mese în hrc? De ce ea să nu gîndească?
Eh, înghit şi asta! Hai, cîntă Taxi, începe distracţia! Taxi o bagă pe o fetiţă în deschidere. N-aud nimic, behăie.
Începe Taxi, dar băieţii se aud ca dracu’. Intuiesc cîntecele. Sunetul era tîmp, cîrpit, de după stîlpi. Mă duc şi stau în picioare lîngă bar.

Acolo mai mergea. Nici acolo nu era perfect. Sunetiştii se uitau ca găina-n lemne cînd li se spunea că e sunetul prost.

“Taxi”? Şi-a făcut treaba, mi-a schimbat dispoziţia de pachet în gară. Dar în HRC Bucharest am simţit conspiraţia proştilor. Tehnic, mîncare, sunet totul e nestăpînit. Par nişte enigme al omenirii, pe care nici un chelner-manager le lasă aşa. Şi lucrurile rămîn defecte. Hard Defect Cafe Bucharest.

Cunoaşte tînărul din Sinaia, de la Vulcanizare

Istodor — Thu, 17 May 2012 08:52:44 +0000

La Sinaia, pe Variantă, lîngă partener Rompetrol e un tip tînăr, la blugi-tricou, cu bărbiţă. Dacă ar fi la Bucureşti, faţa lui de şmecher ţi-ar spune exact ce şi cum este. La Sinaia, pe Varianta întîi eşti cu temere. Ai experienţă deja în umflat cauciucuri şi citit oameni. Dar uite că te înşeli. Mi-a dat jos roata din portbagaj şi mi-a spus: nu puneţi în ţărînă bagajele, puneţi-le pe banchetă. A rostogolit roata în fundul lui de vulcanizare şi a umflat-o, a decrăcit-o, a frecat geanta şi cauciocul cu peria încet-temeinic, a căutat-o de bube, de răutăţi tacticos, a dat-o cu smacuri multe să facă etanşul cum trebuie. Eram cu ochiul pe el, ca pe butelie, cîte am păţit cu vulcanizatori de margine de drum nu vă spun! Dar omul acesta limpede, slab, cu bărbiţă trăgea de roată şi avea tot timpul meu din lume să-mi dea curaj, siguranţă, putere. Fiindcă aşa sînt io, cînd mi se întîmplă ceva cu maşina nu mai sînt om şi primul care m,ă ajută e Dumnezeu, şi-apoi în entuziasmul meu descopăr că fuse diavol nepriceput. Sînt păcălit de cele mai multe ori, cu vorbe multe, proclete, dar pe care vreau să le aud, nu-i aşa? Le cer. Omul din Sinaia a tăcut. A făcut treabă, mi-a dat siguranţa de a o călca pînă-n Bucureşti. A mers, a funcţionat. Şi mi-am promis că la el mă duc cu roţile de vară, le iau şi la el mă duc să mi le pună. Dacă entuziasmul meu va fi iar lovit/ Dacă omul plictisit de atîta nărav de calm şi lucru bine făcut începe să dea rateu? De unde să ştiu? Dar, uite, după cismarul de la etajul zece, mai număr un om, tocmai la Sinaia. Şi, pe frica ce-o am io faţă de orice serviciu, merită drumul, oricît de lung este.

Apărut în “Dilema veche”

Maşinile. Cum se umple strada brusc de ele, pe ploaie? Fenomenul de ieri de pe stradă

Istodor — Wed, 16 May 2012 05:07:25 +0000

Ieri mi-am luat maşina la plimbare. Ieri a plouat. Dar, explicaţi-mi şi mie, cum de s-au umplut străzile cu tone-milioane de maşini care se-ntorceau în mahalale? Dacă n-ar fi plouat n-ar fi fost atîta tablă pe stradă. Fiindcă la dus, … Continue reading →

Căpşuna, cireaşa 18 mii/20 de mii. Cumpărăm sau aşteptăm? – poveste despre umilinţă

Istodor — Tue, 15 May 2012 05:39:10 +0000

Uite că s-a umflat căpşunul, a crăpat cireşul şi ne dau FRUCTELE lor. Iată-ne ieşiţi, în felul nostru orăşean, în natură. Mîncînd din roadele pămîntului. Ale pămîntului românesc. Dar ce fac? De poftă dau 15-20000 de lei pe un kil? Duminică aşa am făcut într-o cavalcadă de căutări prin pieţe. Uite-mă la Rîmnicu Sărat. Doar cireşe de mai 18000. Drăcui. Uite-mă la Timpuri Noi. 50000 kilu de căpşuni arăbeşti-turceşti. “ce te uiţi, domle, aşa?” mă luă la rost o găină-vînzătoare. Intru în Norilor. Acolo: 15000 căpşuna, 20000 cireaşa. Zic: nu cumpăr! Ce nu mă pot abţine? Şi cu toate astea am luat. Cum? Aveam de făcut un comision. Să iau fructe şi altuia, greu deplasabil, dar om cu bani-megaloman. Şi-l sun şi-mi zice: da, scump! scump. Şi-n prima clipă părea că făcusem pactul. Dar omul căruia îi poţi vinde Coloana Infinitului şi face ce face şi ţi-o cumpără, nu se opreşte în argumentul meu, al scumpului, al răbdării de-o săptămînă. Zice: Ia-mi un kil, ce-o fi o fi! Şi ia-i şi puştiului tău un kil de la mine. M-am simţit ca un bou. M-am făcut rece ca gheaţa. Am înjurat. Am cumpărat şi io. Nu mă umilea pe mine nimeni! Am cumpărat!

Oglindă şi croitorie. Voi mai aveţi vechi meşteşugari în cartier?

Istodor — Mon, 14 May 2012 05:00:01 +0000

Gata, mi-am propus: îmi pun oglindă în casă. Gata, îmi fac pantaloni ca pe vremurile noi. Că oglindă n-am avut de douşdeani decît a mică din baie. Oare de ce n-am simţit nevoia reflectării-aranjării-înfrumuseţării? Uite, n-am simţit. Şi pantalonii? Păi, nu se mai poate să umblu cu pantaloni de vară evazaţi. Nu se mai poate! Toată lumea de vreo vară umblă cu ei cu “cioc mic”, pe pulpă, lăsaţi exact pe pantof. Nu, nu vreau să-mi cumpăr nimic nou, vreau să-i ajustez.

Şi plecai. Întîi pantalonii. I-am luat pe toţi-toţi, ca Haplea, crezînd că mi se vor da înapoi repede. Atelierul? La doi paşi de mine. Două croitorese amabile nevoie-mare. Preţul? Păi, ajustatul a 7 perechi cît una. Problema este că umblu de vreo zece zile în două perechi de pantaloni. Croitoresele simpatice ce-mi-au băgat ace în pulpă ca să mă măsoare exact nu şi-au terminat treaba. ‘E lume multă”. Umblu în 2 perechi. Azi stau acasă în chiloţi ca mîine să mi se pară noi pantalonii de luni-miercuri-vineri-duminică.

Oglinda? Un geamgiu m-a dat afară din atelier, că el primeşte marfă. Să mă întorc peste două ore? Nu, acum ori niciodată! Am aşteptat 20 de ani, două ore? Nu! Şi-l înjur pe ţigan. şi lui nici nu-i pasă. caut în altă parte. E o gogoşerie în loc. Caut din cartier în cartier. Nu-i, nu-i, nu-i. Abea la Piaţa Norilor găsesc. Domle, căutam oglindă pe dimensiune, nu aiurea aşa fix de la Hornbach. Am găsit, mi s-a tăiat. Am fost mulţumit. Dar în maşină nu ştiam cum s-o pun ca să n-o sgîrii, murdăresc. Cu oglinda descopăr că am o maşină jegoasă. şi atunci am dus oglinda la meşteşugar şi am spălat maşina. Oglinda, cea nouă, merita un luciu de maşină.

Stranie e mintea omului din mine!

Cărţi româneşti de citit într-o viaţă. Invitaţie la scris

Istodor — Sat, 12 May 2012 10:33:15 +0000

Peste jumătate din cele 101 titluri promovate săptămînile trecute au fost alese-savurate-scrise.
Iată ce-a mai rămas. Poţi intra în joc încă. Alegi din LISTA DE MAI JOS O CARTE ce-ti place si-mi scrii
2-3 rinduri din inima.
Te bagi? SPUNE-MI TITLUL pe istodor.eugen@gmail.com

Poesii populare 1866 ediţia Alecsandri
Moara cu noroc 1881
Amintiri panu 1901
Poesii Văcăreştii 1908
Romanţe – Minulescu 1909
Poemele luminii -Blaga 1919
Ion -Rebreanu 1920
Joc secund Barbu 1930
Pădurea Rebreanu1922
Ţiganiada 1925
Cuvinte potrivite Arghezi 1927
Baltagul Sadoveanu 1930
Viaţa lui Eminescu Călinescu 1932
Sorescu poeme 1965
Athanor, Naum 1968
Ingeniosul bine temperat: Dicţionarul 1968, 1971
Saşa Pană- antologia literaturii române de avangardă, 1969
Liiceanu Tragicul 1975
Viaţa ca o pradă Preda 1977
„Faruri, vitrine, fotografii”- Cărtărescu 1980
Noica Devenirea întru fiinţă 1981
Poeme de amor” – Cărtărescu 1982
Caii la fereastră (1987) Angajare de clovn(1993), Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt (1998), Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal (2001) Visniec
Terente Robert, Sorin Vieru – Riscul gîndirii, Humanitas, 1990
Ion Ioanid – Închisoarea noastră cea de toate zilele, Editura Albatros, 1991 – 1996, 5 volume
Zbor în bătaia săgeţii Horia Roman Patapievici 1995
Mungiu-Ro-istoria unei neînţelegeri 1995
Piaţa Universităţii-Irina nicolau&co, editura nemira, 1997
Florin Constantiniu-O istorie sinceră a poporului român 1997
Lucian Boia – Între înger şi fiară. Mitul omului diferit din antichitate pînă-n zilele noastre 2004
Stalinism pentru eternitate-o istorie politică a comunismului românesc Vladimir Tismăneanu 2005
Boia Tinereţe fără bătrîneţe 2006
Întîlnire cu-un necunoscut, Humanitas 2010
Lucian Boia – Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950, 2011

Cît costă Finala de aseară

Istodor — Thu, 10 May 2012 06:41:01 +0000

Am văzut finala de aseară, sus, în mahalaua Mărţişorului. Plictiseală de joc, dacă nu eram cu prietenul Fish şi un Tokai doar de el ştiut pe lumea asta. Tokai-ul mi-a luat tusea rebelă de zile în şir şi mi-a dat bucuria de a visa la tîmpeniile mele. Şi cînd cobor în buza Văcăreştiului, un glas dintre copaci se aude. Tokaiul e de vină! Nu mai văd oameni în jur. “Ţi-o iau pentru 30 de lei? Urci şi pe aparat şi dai 50.” Femeia era serioasă. Şi acum mă întreb cum de-am putut zice: “N-am bani!” Mă mustră şi acum acest răspuns timid.

Azi, curs la Fundaţia Calea Victoriei despre interviu-reportaj

Istodor — Wed, 09 May 2012 05:21:46 +0000

Douăzeci şi ceva de ani de muncă, făcînd interviu-reportaj, şi o mare întrebare: de unde să-ncep?
Trecutul meu. Experienţa mea. Munca mea. Şi o singură propoziţie ce preface totul în scrum:
Toţi sîntem azi reporteri.
O muncă atît de aproape de caracterul omului. Prin felul de a o practica/ prin felul de a o înţelege.
Azi, greşelile&criza ne scufundă.
Mare încercare chiar: care va fi prima mea propoziţie. Care-i interesul lor?
Ei egalii mei. Eu însă nu mai pot avea vîrsta lor. Niciodată.

“Mi-as da viata ca sa pot dansa asa!” – Claudia, 4 mai

Istodor — Tue, 08 May 2012 05:00:48 +0000

O impresie, un simplu comentariu. O chestie esenţială pentru un om.

“Despre dans:”(anti)aging, cu Madalina Dan si Mihaela Dancs: emotionant, de impact, tandru, inteligent, profund, clar, sharp, duios si extraordinar de pozitiv: superb! ” daca nu acum, atunci…oricand”; dans contemporan: o ora de traire intensa” sambata, 4 mai; in aceeasi zi mai tarziu: “la Tango Encuentro Festival, luna plina, Muzeul de Arta Contemporana…Joe Corbata si Lucila Cionci; nici o inregistrare nu ar putea reda ce s-a intamplat, au dansat cutremurator, au un lirism, o profunzime si o complexitate in interpretare asa de intense ca pt mine a fost de-a dreptul zen: ca si cum as fi trecut dincolo de o limita a ceea ce pot simti intr-un spatiu seren” si o marturisire intima: privind o inregistrare mi-am dat seama ca am gasit raspuns la intrebarea ” pt ce as muri?”: mi-as da viata ca sa pot dansa asa!

Observ că stăm rău cu Educaţia&Sănătatea

Istodor — Mon, 07 May 2012 06:08:20 +0000

Foarte rău. Dacă noi în atîţia ani ne numim Miniştrii la Educaţie ori utopişti, reformatori radicali: Marga, Funeriu, Miclea, ori mari şmecheri-mici şobolani, ca tanti Ecaterina-Abramburica, tanti Corina-Standford sau Mang ăsta. Aşa stăm şi la Sănătate. În punctele vitale nu există o normă de mijloc şi de forţă. Cînd vin marii reformatori îi contestă toţi, cînd vin mediocrii nu fac nimic altceva decît să scoată Sportul din orar. Mă întreb cînd va veni Viitorul, stăpîn pe două portofolii: Educaţie şi Sănătate.

N-aud un puştan care să nu spună că vrea în Străinătate şi n-aud nici un om de generaţia mea care să spună că se operează-vindecă în România. Uite, numai devreme de acum o săptămînă: îmi spunea un prieten cum fi-sa a făcut 2 facultăţi în Anglia, din alea grele, şi-n România n-are unde să se angajeze după doi ani de stat pe bară. Ce să mai zic de altă poveste: bărbat ca mine diagnosticat cu cancer, băgat la radiaţii aici în Bucureşti, dus după nici o lună la turci, acolo, minune, vindecat, că doar n-avea cancer.

Or, după mine, am cam belit-o: n-am pus bani deoparte nici pentru copil, nici pentru bolile mele. Şi mă văd murind dracului pe la Casa de Sănătate la coadă, luîndu-mi negaţie că se mai cer adeverinţe la internarea în Spital.