Am vorbit cu Adriana Babeți despre amazoane în 2014, la scurt timp după ce cartea ei, "Amazoanele. O poveste", a luat Premiul "Cartea Anului 2013", acordat de România Literară.

EUGEN ISTODOR: Amazoana - dacă e să comparăm - este fascinația femeii-bărbat. Dacă e să restartăm conștiința, ce este o amazoană?

ADRIANA BABEȚI: Păi, tot cam aia e. Adică o fantasmă din capetele bărbaților. Cel puțin așa a pornit ea la drum, pe vremea grecilor, primii care au făcut din amazoane un mit. Că, la un moment dat, fetele rele or fi apărut în fața acestor bărbați în carne și oase, în iureșul cavalcadelor, înarmate cu arcuri și toporiști, cu lănci și cu scuturi, asta e deja altă poveste. Una adevărată. Erau mega-războinicele sauromate, strămoașele scitelor, care luptau cot la cot cu soții, tații sau frații lor.

"Ia spune, dacă știi: cine a fost Artemisia? Precis nu ai habar, așa că stai jos"

EUGEN ISTODOR: "Zoe, fii bărbată" - cum ar funcționa, de fapt, în lumea amazoancelor?

ADRIANA BABEȚI: La ce să mai funcționeze îndemnul, când ele erau bărbătoase pe bune, din cap în coadă? Așa erau și belicoasele din povești, dar și femeile aprige care, în realitate, s-au comportat ca zece bărbați. Ia spune, dacă știi: cine a fost Artemisia? Precis nu ai habar, așa că stai jos și scrie de o sută de ori în caietul dictando că Artemisia, guvernatoarea Halicarnasului, o concetățeană a lui Herodot, a fost prima femeie-amiral din istorie și că a condus ditamai flota la Salamina, într-o bătălie în care și-a făcut praf dușmanii.

"Iată-l pe bravul Demostene perorând fără să se bâlbâie că bărbații se folosesc de femei în trei scopuri"

EUGEN ISTODOR: Epoca noastră bio, nat, eco este o epocă bună pentru repopularea imaginației cu amazoane?

ADRIANA BABEȚI: N-a existat epocă în care imaginația să nu fi fost populată de femei războinice. Freud și fiii zic că ar fi o fantasmă stârnită de frica străveche a bărbatului în fața femeii. Evident, una nemărturisită, ci bine pitulată în subconsciu și transformată la vedere într-un țănțoșag pe care savanții îl numesc „atitudine patriarhală”, iar femeile nervoase - misoginism. Chestiunea lui „care pe care” e veche de când lumea, dar grecii sunt primii care fac puțină ordine. Iată-l pe bravul Demostene perorând fără să se bâlbâie că bărbații se folosesc de femei în trei scopuri: pentru nesfârșite plăceri trupești - curtezanele; pentru copii legiuiți și cămin - nevestele; și pentru treburi zilnice - concubinele. După multă, multă vreme, în lume lucrurile s-au mai schimbat pe ici, pe colo, prin punctele esențiale, deși… În fine. Dar pe măsură ce s-a ascuțit lupta dintre sexe, odată cu cea de clasă, amazonismul modern n-a mai putut fi stăvilit. Asta se întâmplă și în zilele noastre, când Zoe a devenit tot mai bărbată și Mița s-a suit nu numai pe bicicletă ori cal, ci și în supersonice sau a combătut alături de Pușcaș Marin prin teatrele de operațiuni.

"Pentru ca să fii amazoană în zilele noastre trebuie să-i urăști pe bărbați și să-i înfrunți cu pumnul, stiletul, pistolul, grenada"

EUGEN ISTODOR: Care este vârsta la care oricine, bărbat/femeie, e amazoană?

ADRIANA BABEȚI: A zis Simone de Beauvoir, în "Al doilea sex", că nu te naști, ci devii femeie. Foarte tare! Deși nu prea cred că are dreptate, zic și eu după ea că nu te naști, ci devii amazoană. Chit că un endocrinolog ne-ar învăța că nu-i așa, că ce ți-e scris în testosteron, aia (sau mai bine zis ăla) ești. Oricum, toate poveștile despre bătăioasele noastre spun că pregătirea lor pentru luptă începea de când erau mici. Așa că amazoanele își creșteau cu grijă puii (de fapt, doar puicuțele, căci pe băieți cică îi omorau sau îi vindeau ca sclavi).

EUGEN ISTODOR: Faci recrutări pentru amazoane? Cum ar trebui să fie un om apt pentru o asemenea poziție socială? La ce principii trebuie să renunțe? Ce atitudine este potrivită?

ADRIANA BABEȚI: Cum să fac recrutări, păcatele mele? Uită-te la mine cum arăt și cu ce mă agit toată ziulica și o să-ți fie clar ce contra-amazoană sunt. Abia când m-am cățărat pe iapa Lara (ba chiar pe o motocicletă de curse) ca să mă auto-moto-promo pentru Polirom, mi-am dat seama ce grozave trebuie să fi fost femeile alea. Eu stăteam țeapănă în șa (Photoshop-ul să trăiască!) și îmi tremura inima de frică. Pentru ca să fii amazoană în zilele noastre, la propriu, după litera cărții, trebuie să-i urăști pe bărbați și să-i înfrunți nu doar cu gândul și vorba, ci și cu pumnul, stiletul, pistolul, grenada, până te spulberă vreo dinamită sau rachetă. La figurat, însă, altfel se pune problema. Căci există pe lumea asta, ba chiar și la noi, multe femei brave. Bravo lor! Dar amazoane adevărate, nu prea. Poate că e chiar bine așa. Nu?

Interviul cu Adriana Babeți a fost publicat pentru prima dată în "Cațavencii" la 6 martie 2014.