I-am luat un interviu lui László Tőkés în august 2010 - mai puțin de un an după ce a primit, la două decenii de la Revoluție, Ordinul Național "Steaua României" în grad de Cavaler, dar cu trei ani înainte povestea cu "protectoratul Transilvaniei". Ce mi-a spus Tőkés în discuția din 2010 despre iubirea de țară, despre exercițiul românizării forțate și despre statutul Ardealului, în interviul de mai jos.

[În 2013, Tőkés i-a cerut premierului Viktor Orban să construiască "«un sistem de cooperare naţională», astfel încât să ofere «protectorat» Transilvaniei" (un reportaj la cald a publicat atunci Gândul). Declarația i-a făcut atunci pe președintele Băsescu, cel care-l decorase pe Tőkés, să spună că "nu îşi merită calitatea de cetăţean român cel care cere ca Transilvania să fie trecută sub protectorat", pe Corina Crețu, europarlamentar PSD, să ceară retragerea decorației pe motiv de "fapte dezonorante şi contrare Articolului 1 din Constituţie", și pe cei din Consiliul de Onoare al Ordinului să propună, în noiembrie 2013, retragerea distincției. În decembrie 2013, Tőkés a predat medalia Bisericii Reformate ("cine vrea să o ia să vină la Timișoara", a spus el), dar a contestat toată povestea în instanță. Săptămâna trecută, instanța a decis retragerea decorației, iar președintele Iohannis a executat ieri sentința definitivă (povestea, aici)].

"Caragiale ar da din cap aprobator dacă ar trăi azi"

EUGEN ISTODOR: Vă iubiți țara?

LÁSZLÓ TŐKÉS: Da.

EUGEN ISTODOR: Care este țara dvs.?

LÁSZLÓ TŐKÉS: Transilvania, România, Ungaria, Uniunea Europeană.

EUGEN ISTODOR: Iubiți România? De ce?

LÁSZLÓ TŐKÉS: Este o ţară bogată. Eu am crescut în Cluj, printre maghiari, români şi evrei, am slujit printre saşi, la Braşov, mai apoi la Dej şi în inima Banatului, la Timişoara, am fost episcop timp de aproape două decenii în capitala Partiumului, la Oradea, iar Ţinutul Secuiesc, de unde se trage familia mea, ocupă un loc special în sufletul meu - şi aici m-am referit doar la Ardeal. Bucureştiul este o lume aparte, care pare extrem de interesantă, în Moldova găsim o credinţă adâncă, iar Muntenia nu e sterilă, are o putere elementară, deci Caragiale ar da din cap aprobator dacă ar trăi azi.

EUGEN ISTODOR: Iubiți Ungaria? De ce?

LÁSZLÓ TŐKÉS: Este o ţară bogată. Atunci când Sfântul Ştefan şi-a asumat, în urmă cu peste un mileniu, aducerea creştinismului din Vest, nu s-a gândit că vor mai trece secole de-a lungul cărora vom fi nevoiţi să apărăm această decizie. Tătari, turci, austrieci - am rezistat în faţa tuturor, am păstrat din toate partea bună. Limba noastră maternă, cultura şi credinţa noastră - toate sunt bogate.

Dar, revenind: dacă vorbim doar de Ungaria, pentru mine prezentul începe cu momentul 1956, când tineri neînarmaţi s-au opus tancurilor sovietice invadatoare. Asta e Ungaria. Suntem capabili să iubim libertatea şi să reconstruim bazându-ne pe credinţă, pe ceea ce cunoaştem.

"Ungaria a uitat de noi, maghiarii de peste hotare"

EUGEN ISTODOR: Ce vă enervează în România?

LÁSZLÓ TŐKÉS: Repulsia faţă de gândirea independentă. Mă enervează că suntem incapabili să ne confruntăm sincer cu trecutul. Mă enervează că perioada dinainte de 1989 este considerată un punct mort, cu toate că o bună parte a problemelor noastre actuale îşi au rădăcina în acea perioadă.

EUGEN ISTODOR: Ce vă enervează la Ungaria?

LÁSZLÓ TŐKÉS: Mă enervează că de multe ori nu pot fi mândru că sunt maghiar. Că în ultima vreme nu am putut să admirăm Ungaria. Au uitat de noi, maghiarii de peste hotare. Mai mult, coaliţia conjuncturală socialist-liberală a dus o campanie mincinoasă bazată tocmai pe „natura noastră românească” („23 de milioane de muncitori români vor sufoca Ungaria” - o minciună sfruntată) atunci când i-a convins pe conaţionalii noştri să voteze împotriva acordării dublei cetăţenii, la referendumul din 5 decembrie 2004.

EUGEN ISTODOR: Mai sunteți omul care a declanșat Revoluția?

LÁSZLÓ TŐKÉS: Şi acum, la fel ca atunci, spun doar ceea ce cred că este adevărat. Adevărul este incomod, pentru că nu poate fi adaptat unor interese trecătoare. Aşadar, eu în spirit am rămas acelaşi, un simplu preot căruia Dumnezeu i-a dat o menire. Eu m-am angajat să Îl slujesc. Dacă memoria Revoluţiei este acum aceea pe care ne-am imaginat-o atunci, e altă întrebare.

László Tőkés în 1989, fotografie de filaj a Securității. (Sursa: romanianrevolutionfilm.com)

László Tőkés în 1989, fotografie de filaj a Securității. (Sursa: romanianrevolutionfilm.com)

EUGEN ISTODOR: Care-i adevărul? Îl știți?

LÁSZLÓ TŐKÉS: Doar Dumnezeu deţine adevărul absolut.

"Alipirea Transilvaniei la Ungaria nu mai are niciun fundament real”

EUGEN ISTODOR: Vreți să se alipească Transilvania Ungariei?

LÁSZLÓ TŐKÉS: Transilvania a fost de-a lungul secolelor o entitate de sine stătătoare, o macroregiune cu o identitate proprie. A fost tărâmul multilingvismului, al multiculturalităţii, locul în care s-a născut libertatea şi toleranţa confesională. Transilvania nu trebuie anexată niciunde pentru a-i fi recunoscut caracterul extraordinar, ea poate fi iubită şi de una singură.

Să ne imaginăm o regiune - Ardealul - unde s-ar uni energiile locale ale românilor și maghiarilor (nici nu putem măsura ce a pierdut România cu deportarea evreilor şi vinderea etnicilor germani, saşi şi şvabi) ţinute deocamdată sub preş de către bocancul statului centralizat. N-ar putea deveni acest pământ giuvaierul Europei, de care ar putea fi mândră şi Romînia? Avem toate premisele ca, prin intermediul Ardealului, să demonstrăm Vestului, care se arată mai puţin capabil de empatie, cu ce valori pot contribui fostele state comuniste la Europa care parcurge un proces de unificare.

Dar, revenind la întrebare, alipirea Transilvaniei la Ungaria nu mai are niciun fundament real, pentru că politica de colonizare din perioada interbelică, finalizată de comunişti, a dus la răsturnarea, fără cale de întoarcere, a procentelor etnice din regiune - acum aici trăiesc numai în jur de 20% maghiari şi aproape 80% români.

Imaginaţi-vă ce s-ar întîmpla dacă Ungaria ar „moşteni” dintr-o dată şase milioane de români. Tocmai de aceea alarmarea aceasta cu anexarea la Ungaria nu este altceva decât un instrument de propagandă al extremiştilor naţionalişti.

"Militarizare forţată. Expansiune agresivă ortodoxă"

EUGEN ISTODOR: Care sunt "planurile secrete" ale autorităţilor române de a româniza judeţele din Secuime?

LÁSZLÓ TŐKÉS: Militarizare forţată: cu mică exagerare, lângă fiecare secui putem pune un vânător de munte sau un jandarm. Expansiune agresivă ortodoxă în Secuimea preponderent catolică sau protestantă: de exemplu, în Miercurea Nirajului, pentru câţiva români, se doreşte construirea celei de a treia biserici ortodoxe - fireşte, din bugetul de stat, adică din banii noştri - nemaivorbind de faptul că în ultimii 20 de ani s-au construit aproape 2.000 de biserici şi 40 de mănăstiri în tot Ardealul. Achiziţionarea, organizată şi sprijinită netransparent de structuri ale executivului, de terenuri şi imobile din Ţinutul Secuiesc. E drept, pentru asta suntem şi noi de vină, pentru că cineva trebuie să vândă acele terenuri şi case pentru a putea fi cumpărate.

Vă amintiţi când la Consiliul Judeţean Covasna s-au interesat din Republica Moldova ce se mai aude cu programul guvernamental de facilitare a mutării cetăţenilor moldoveni în zonă? Cu ce vehemenţă a negat atunci guvernul, deşi era un corolar al logicii actuale de stat. Să nu fiu greşit înţeles: eu nu mă opun dreptului basarabenilor la cetăţenia română, doar că nu mi-ar plăcea ca acest drept să ducă la modificarea procentelor etnice în Ţinutul Secuiesc - acest lucru este interzis şi de Charta Europeană Limbilor Regionale şi Minoritare, un document ratificat de Parlamentul României.

Exerciţiul românizării erei naţionalist-comuniste, scos la iveală în Raportul Tismăneanu, care se referea în perioada aceea la localităţile mai mari din Secuime, se petrece şi în zilele noastre, la o scară mai mică şi cu o intensitate mai redusă. Vor fi interesant de urmărit datele relevate de recensământul din 2011, în primul rând în judeţul Covasna şi în special în Sfântu Gheorghe.

"Kosovo şi-a câştigat independenţa. Noi de ce nu autonomia?"

EUGEN ISTODOR: Chiar ar trebui să preia maghiarimea modelul autonomiei kosovare şi catalane, eventual să iasă în stradă pentru a-şi clama drepturile?

LÁSZLÓ TŐKÉS: Voi repeta ce am spus nu demult: dacă Kosovo şi-a câştigat independenţa, atunci noi de ce nu am putea să ne câştigăm autonomia? Vă amintiţi când domnul preşedinte Băsescu a sugerat ca soluţie autonomia în cazul Kosovo, într-o discuţie din 2005 cu omologul său francez, Chirac? Dacă atunci opinia publică din România a ştiut să facă diferenţa dintre autonomie şi independenţă, acum de ce nu poate? Produce o confuzie în interpretare decizia - fără caracter imperativ - a Curţii Internaţionale de Justiţie a ONU de la Haga, conform căreia declararea unilaterală a independenţei de către Kosovo în 2008 nu încalcă dreptul internaţional? Nu cred.

Kosovo şi-a câştigat independenţa pentru că a crezut în ea – de fapt în acest context m-am referit la Kosovo la Universitatea de Vară Balvanyos, dar politicienii care m-au atacat în mod incalificabil nu au avut urechi pentru a auzi ca atare. Amintirea manifestaţiei catalane de la Barcelona a fost un exemplu pentru lărgirea instrumentelor în lupta politică pentru scopurile noastre majore. Trebuie să credem în dezideratele noastre şi trebuie să ne folosim de toate mijloacele paşnice pentru atingerea lor, acesta e esenţa celor spuse de mine. Pe de altă parte, modelele de autonomie funcţionale în alte ţări ale UE sunt numai orientative, implementarea lor va avea succes, dacă îşi are izvorul în primul rând în individ şi comunitatea sa, mai precis trebuie să fie un exerciţiu de viaţă care se materializează prin toate particularităţile care ne definesc.

Revenind la statutul Ardealului: din portretul regiunii pictat de extremiştii maghiari lipsesc românii, iar din portretul imaginat de extremiştii români sunt şterşi maghiarii. E absurd. Sunt negate stări de fapt, argumentăm cu logică selectivă - asta în alte locuri se numeşte nebunie. Dacă tot mai mulţi se rup de realitate, dacă tot mai mulţi vor începe să folosească narativa acestui tip de nebunie colectivă, situaţia poate deveni periculoasă - un exemplu extrem este mitul rasei ariene.

Trebuie să judecăm cumpătat faptele, trebuie să ne făurim împreună viitorul şi pentru asta sintagma „România – un cămin european adevărat pentru toţi cetăţenii săi” poate fi un început promiţător.

Gura și mintea

EUGEN ISTODOR: De ce vă place să spuneți chestii paroxistice? Vorbește gura fără dumneavoastră?

LÁSZLÓ TŐKÉS: Mai degrabă unii mă ascultă „fără minte”. De două decenii reprezint consecvent acelaşi punct de vedere, dar tot sunt luat din când în când în vizor. Şi nu cred că sunt chiar atât de mulţi „ascultători” nou-născuţi, pentru care fiecare banc e nou, ci mai degrabă o amnezie pe termen scurt care serveşte diferite interese îi determină pe aceştia să înţeleagă greşit spusele mele. Şi acest lucru arată fragilitatea democraţiei noastre: în fiecare zi o luăm de la capăt, fără amintiri, şi ne mirăm că ajungem în aceeaşi fundătură. Obişnuim să spunem că România este o ţară fără consecinţe. Dacă însă nu există consecinţe, atunci nu există nici responsabilitate, iar fără responsabilitate nu putem avea un viitor temeinic. Eu îmi asum responsabilitatea pentru toate acţiunile şi declaraţiile mele, pentru că în primul rând datorez socoteală lui Dumnezeu şi de la asta nu mă pot eschiva.

EUGEN ISTODOR: Sunteți nebun. Sunteți nebun, cum ați fost acuzat?

LÁSZLÓ TŐKÉS: Se poate că în ziua de azi este considerat nebun cel care îşi lasă interesele proprii la o parte şi acţionează în interesul comunităţii. Cultura noastră, cultura europeană, e plină de asemenea personalităţi. Apostolul Pavel scrie în prima epistolă către Corinteni: „Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie” (1Cor 1:23). Despre asta e vorba şi in istoria europeană. Ne obligă moştenirea şi viitorul nostru.

Selecțiuni din interviu au apărut în "Academia Cațavencu", iar interviul integral a fost publicat pentru prima dată pe Voxpublica.ro. Sursa foto: MEDIAFAX.