Simți în cuvântul ei din ”Jurnal” cum palpită viața-n ea de femeie. Asta-i fata care zilnic vorbea filosofie și omenesc cu Eliade, Cioran, Dragomir, Ionescu, Țuțea, Ciulei. Iubea, mânca savarine, ieșea în iarbă verde, traducea, trăda. E deșteaptă-foc!

EU ȘI JENI

Jeni, pentru mine, are glasul Irinei Petrescu. Într-o doară mi-am luat audiobook-ul Jeni Acterian, citit de Irina Petrescu. Vocea aia tabagică, ușor filosoafă și mult vulnerabilă. Cu o dorință infinită de dragoste, asta mi-era Jeni. Citind cartea, Jeni-Irina Petrescu nu m-a slăbit. Citeam cu glasul ei. Aveam patimă când citeam. Rar se întîmplă asta. Jeni îmi povestea mie, unui bărbat dintr-un alt secol, cum merge mintea femeii. Mă vedeam pe mine judecat de ea. Și-mi recompuneam momente din viață. Ce spune Jeni, cum mă spintecă Jeni.

Cartea vorbește despre cât de mult poate iubi o femeie, despre abisurile ei - când știe că nu te va avea, când renunță la a vrea totul de la tine și când, chiar și așa, are grijă de tine ca de-o mare dragoste. Nu știu cum sunteți voi, dar pe mine m-a marcat ”momentul savarinei”.

Nu-l știți? Vi-l spun, cum să nu. Sănduc, iubitul, venea și nu prea venea prin viața ei. Când venea îi spunea că el rezolvă sexul la profesioniste. Jeni nu înțelegea. Cu ea îi era bine? Ea ce era pentru el? Nu știu dacă știți dar Sănduc - Alexandru Dragomir - putea fi cel mai mare filosof român, dacă nu venea războiul nesimțit.

Sănduc spunea și dispărea. Biata femeie, ce să creadă? După multe astfel de scene, Jeni se hotărăște să-l treacă la cele spirituale pe Sănduc și să-și arate nurii unui tip fără ambiguități.

Și era una din acele zile. Ea vine cu un carton de savarine acasă, se schimbă, se pregătește de vizită. În prag, însă, ditamai Sănduc, cel care dispărea cu zilele. Baletul lui Sănduc în jurul femeii care așteaptă "iubitul fizic" este de citit pînă la moarte. Pe mine m-a făcut gelos.

JURNALUL

Cartea asta nu era destinată vreodată privirii. Intimitate. Acterian nu și-a dorit asta - și nu și-a ars "Jurnalul" pentru că s-a luat cu supărările de după război și-apoi s-a stins. Cred că de aceea are "Jurnalul" forța aia interioară. Femeia cu cap: capul plin de lecturi, lecturile discutate cu Ciorani, Eliazi, Sănduci, Ciulei - adică, de fapt, cu generația cea mai tare-n filosofie din câte am avut în România.

De aceea discursul îndrăgostit este însoțit de jurnalul ideilor. Și nu idei atârnate pe sfoară, ci strânse mănunchi, dezbătute. Le vezi, chiar și acum, cum mișcă. Astea-s influențele. În interbelic nu este scriitor al epocii care să nu țină jurnal, este de bonton, este o igienă a minții (de aici și jurnale precum ale lui Eliade, Noica, Sebastian). Era un exercițiu de detentă zilnică, precum fitness-ul pentru bicepși.

Jurnalul lui Jeni, însă, te lasă mască. Femeie nudă, deșteaptă foc. Ce poți să-ți dorești mai mult?

CARTEA ÎI PLACE ANEI BARTON, SCRIITOR

"Jurnalul care m-a îndrăgostit de jurnal"

"Am primit cadou „Jurnalul unei ființe greu de mulțumit“, și nu era un cadou inocent, era din ăla „cu bătaie“. Mi-a plăcut titlul, nu știam nimic despre Jeni Acterian, m-am apucat imediat de citit. E un jurnal de viață în el, cu un spectaculos jurnal de lectură inclus. Și e scris atât de firesc, atât de „nici prin cap nu i-a trecut că va fi publicat vreodată“, încât, pentru mine, e cea mai dragă carte de literatură subiectivă. De când am citit-o pe Jeni, nu mă mai plimb pe străzi, ci flanez. Întotdeauna flanez".

VIAȚA EUGENIEI MARIA ACTERIAN (1916-1958)

Femeie plină de spirit, cultă, exigentă, mult peste nivelul celor din jur. De aceea, mai mereu nefericită. A terminat filosofia cu o teză pe o temă de logică matematică. I se propune Sorbona, dar războiul îi bate în ușă. Înconjurată mereu de prieteni ca Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Țuțea, Petru Comarnescu, Marietta Sadova, Marieta Rareș, Clody Berthola, Nuni Dona, Alice Botez, Rori Nasta, în dragoste o nimerește mereu greșit. Ultima oară - n-a murit din asta, dar era cât pe-aci - s-a luat cu un tânăr actoraș. Despărțire. Depresie. Se închide în casă și fumează. Își fumează deșertăciunea.

Jurnalul unei fete greu de mulțumit. 1932-1947, Humanitas, 1991, 2007

Săptămâna viitoare: "Amazoanele” Adrianei Babeți. Cartea îi place Cristinei Bogdan, lector universitar la Facultatea de Litere-Comunicare, care-o să ne-o tălmăcească.

#ListaluiIstodor e o campanie istodor.ro, continuarea proiectului editorial “101 cărți românești de citit într-o viață” (Polirom 2012; e-book-ul aici). Pe istodor.ro veți găsi, în fiecare săptămână, aventura mea cu una dintre cele 101 cărți. Argumentul pentru campanie, aici

Librăriile Humanitas, care sprijină proiectul, i-au dedicat o pagină specială de unde puteți cumpăra, cu reducere de 20%, titlurile incluse în listă:

- reducerea este valabilă și pentru versiunile ebook 

- discountul se aplică în coșul de cumpărături (cod cupon LISTAISTODOR)