Nu-ți vine să crezi ce ai pierdut necitind această carte! “Riscul gândirii”, dacă era citită în 1990, ar fi schimbat istoria intelectualității noastre, aia câtă este, dar și pe a clasei politice, cum a ajuns.

["Riscul gândirii" (1990), de Sorin Vieru și Robert Terente].

CE-I CU CARTEA ASTA?

În primul rând, cartea vine dintr-o școală de prestigiu, Păltiniș, a lui Constantin Noica. Sorin Vieru și Robert Terente sunt formați-deformați în singura școală românească adevărată de învățare și gândire de până la 1989. Da, școală de acest fel caută astăzi jumătate din corporatiști și încă jumătate din absolvenții de facultate. Tocmai pentru că în școală au parte de profesori preasătui de ceea ce au învățat și preareduși ca să se reformeze cu puterile pe care le dețin.

În al doilea rând, atât Vieru cât și Terente au firea rară a modestiei, învățată de la Socrate, desigur. Ce-nseamnă asta? Să știi să te oprești la timp, nu să crezi că știi adevărul absolut, să nu umbli cu fanfaronade și vrăjeală. Cartea este despre spațiul public, este despre comportamentul, etica gândirii în public și, dacă ar fi fost citită măcar, cred că ar fi corectat erori, ar fi vindecat răni ale societății civice după 1989.

În al treilea rând, “Riscul gândirii” este arta logicii în acțiune. Logica, în forma sa aplicată, creează un adevărat manual despre cum să nu deraiezi.

Nu în ultimul rând, cartea asta este una dintre puținele cărți scrise pe vremea înghețată a gândirii comuniste, fără vreo speranță de publicare. Este “literatura de sertar”, cea pe care cu toții o căutam - și care a creat doar mitologie, nu realitate. Din câte spun și știu, cartea asta este singura valoroasă în sertarul acela multcăutat care rezistă vremurilor ce au fost și ce-or veni. Da, căutăm literatura de sertar? Uite, singura carte din aceea literatură cică interzisă de vremurile lui Ceaușescu. Altă carte eu nu știu, altă carte mai valoroasă nu există.

GÂNDIREA ȘI RISCURILE EI

Un lucru este sigur: nu-i om care să nu gândească. Gândirea nu este o chestie așa, numai pentru intelectuali. Orice ființă omenească este dotată cu aparat de gândit. Fapta este gândire, statul de pomană este gândire. Și, atenție, gândirea, câtă este ea de gândire, are turma ei. Rebelii, în rebeliunea lor gândiristică, au turma lor. Vorba aia, gândirea este o capcană, una dintre puținele fascinante. Sorin și Robert fac o hartă de atac, dar și de orientare. Cum se împarte gândirea? Cum gândim colectiv? Cum este gândirea specializată, dar cea empirică, cum este cu cea de geniu artistic? Omul religios? Ce mecanism are? Cum cântă cucii în cazul filosofilor sau oamenilor de știință? Logicienii și matematicienii au capitolul lor separat.

Ce avem noi? Gândire, nu? Posibilități, spun Sorin și Robert. Posibilități de gândire, conflict cu sine. Și posibilități de praxis în căutarea gândirii. Vezi, știai tu că, de fapt, fărâma ta de minte analizează posibilul, imposibilul, existentul, optimul? Nu știai? Citește cartea asta. Este plină de istorii. Uite, a filosofiei poate e prea mult, dar este o istorie a literaturii, a individului social și a revoltelor sale. A introspecției. Vieru și Terente dau o Divină Comedie. Te plimbă prin infern-purgatoriu-paradis. și cum este vorba de creier este mai nebună introspecția. Este capățâna ta, bre, biet om!

CINE SUNT SORIN VIERU ȘI TERENTE ROBERT

Infinita discreție stă la masă cu acești tipi mișto. Ei nu închid ușile în urma lor, nu fug de mulțime. Dar nici nu țin cu totdinadinsul să li se facă potecă prin casă. Sorin Vieru a fost cât a vrut profesor la Filosofie. Terente Robert, matematician de formație (este un pseudonim, sper că știți asta), dat afară dela catedre, nu a mai căutat nicio catedră de unde să se exprime. Prietenia lor, singurătățile lor au dat una dintre cărțile cu care eu umblu o viață și o recitesc în prostia sau măreția mea. Am multe de spus despre ambii, dar cum împreună m-au învățat discreția, tac mai mult. Cred că am învățat din felul în care au tăcut în preajma elucubrațiilor pe care le-am rostit în preajma lor mai mult decât din mii de articole și cărți despre viață.

Totuși, despre Sorin Vieru aveți aici o referință recentă. Despre Terente Robert trebuie să citiți printre rândurile unei reviste mondene.

Cartea îi place lui Alex Păun, specialist în relații publice:

"Cum gândește un om foarte învățat? Cum vede lucrurile cineva care știe mai multe limbi moderne (engleză, franceză, germană, rusă) și care poate citi în greacă și latină? Cum arată universul și societatea, dacă cel care le privește a trecut prin filozofie (ca traducător de Platon, între altele), prin istoria logicii (ca cercetător și profesor universitar), prin literatură (ca poet)? Cum își croiește discursul un om a cărui minte poate urmări un auster raționament de matematică superioară, dar care știe să se desfete și cu înaripările artei (film și muzică, în primul rând)? Personal, am căpătat un posibil răspuns la aceste întrebări citind, cândva, «Riscul gândirii», lucrarea filozofică publicată de Sorin Vieru în anul 1990. Scrisă împreună cu Terente Robert, prieten și colaborator de lungă durată al lui Vieru, cartea tratează o gamă foarte variată de teme și amintește, prin forma sa colocvială, de dialogurile lui Platon. Douăzeci de ani mai târziu, cei doi autori au livrat și un fel de continuare a lucrării, în volumul «Noile riscuri ale gândirii politice»“.


#ListaluiIstodor e o campanie istodor.ro, continuarea proiectului editorial “101 cărți românești de citit într-o viață” (Polirom 2012; e-book-ul aici). Pe istodor.ro veți găsi, în fiecare săptămână, aventura mea cu una dintre cele 101 cărți. Argumentul pentru campanie, aici.

Librăriile Humanitas, care sprijină proiectul, i-au dedicat o pagină specială de unde puteți cumpăra, cu reducere de 20%, titlurile incluse în listă:

- reducerea este valabilă și pentru versiunile ebook

- discountul se aplică în coșul de cumpărături (cod cupon LISTAISTODOR)