Tinerețea mea fără bătrânețe - și a tuturor celor ca mine - asta înseamnă: creație și imaginație. O fantă de timp și spațiu, precum cea de pe peronul 9¾ din Harry Potter; precum smârcurile din "Călăuza" lui Tarkovski. Dacă ai tăi au grijă de mintea ta, atunci nu te lași vreodată copleșit de smârcuri: mintea ta este într-o căutare de sens, n-ai teamă. Oricum moartea te așteaptă.

Viața-i toată o plânsoare, moartea este-un iepure. Cum ți se pare?

DAR: “O bucată de batoc / Ş-un picior de iepure şchiop”, cu care să pleci bucuros de la o nuntă. Cum ți se pare?

SAU: Să fii atât de leneș, încât să-ți iei iubită o broască țestoasă. Cum este?

SAU: Să fii Prâslea și cei doi frați tot timpul să te pizmuiască. Nu ți s-a întâmplat?

Uite, astfel de rosturi de fiecare zi aduce Petre Ispirescu prin basmele lui - "Basmele și legendele românilor adunate din gura poporului" (1882 - versiunea tipărită, aici).

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Aleodor Împărat. Ileana Simziana. Broasca țestoasă cea fermecată. Înșir-te mărgăritari. Prâslea cel voinic și merele de aur. Fata săracului cea isteață. Balaurul cu șapte capete. Zâna zânelor (Zâna munților). Greuceanu. Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul. Cei trei frați împărați. Cotoșman Năzdrăvanu. Pasăre măiastră. Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei. Cum ți se par?

IMAGINAȚIE, ȘTII? Mai mult decât basme cu pilde, erezii. Omul, născut „excepțional”, vrea mai mult: imposibilul. Cum să nu? I se dă sentimentul că se poate: îl ajută babe cloanțe, poduri, jumătăți de iepuri, cai înaripați, zmei. Oricine vrea nemurirea, imaginația, să-și facă zestrea de-aici.

"Basmele" nu-s pentru proștii care-și aruncă pieptenul sperând să scape de greutăți în viață.

EU ȘI BASMELE LUI ISPIRESCU

NICIO CARTE NU MERGE PARALEL CU VIAȚA MEA. Primul basm mi l-a dăruit bunicul meu în zi de Crăciun, de ziua mea, în prima mea vacanță de școală, când a venit cu porc la București. Și așa am înțeles eu povestea Greuceanului, fiindcă așa mi-a scris bunicul meu pe prima pagină a cărții:

petre ispirescu P1100354_1“Cu toată dragostea lui Eugen, nepoțelul nostru, cu ocazia zilei onomastice.

Când, fiind în primul an de școală din viața lui, a început să scrie și să citească.

Noi îi urăm: viață lungă cu sănătate deplină, multă fericire și, ca în basmele autorului cărții de față, să nu-ți lipsească din buzunare grăuntele aducător de noroc și descurcare în viață.

Iar cu ambiția eroului din această povestire, să nu cazi niciodată greutăților sau necazurilor ce se vor ivi în cale, înaintând până la capătul final, când vei pune stăpânire definitivă pe ceea ce vei urmări BUN în viață.

Dorim ca această carte, potrivită ca ani vârstei tale, s-o citești singur și să ne scrii, după aceea, dacă ți-a plăcut Greul Greuceanu.

Cu aceste urări, noi îți spunem să înveți bine la școală, să asculți pe tov. învățătoare și să te porți frumos cu toți colegii tăi de școală și cu părinții tăi.

La mulți ani - dragul nostru Eugen.

Tăticu și Mam-Mare de la Strehaia, 24 decembrie 1972”

Pentru mine, Greul Greuceanu nu este altceva decât ceea ce mi-a spus bunicul că este. După 1979, Scorpia de Moarte mi-a luat Soarele și Luna mea: pe Tăticu' și pe Mam-Mare, pe Mam-Mare dela Deal - și pe Mama.

În câțiva ani, n-am mai rămas cu altceva decât cu Greul Greuceanu - cartea asta, pe care am purtat-o prin toate locurile bântuite de mine. Și soarele și luna nu am putut să le mai iau, să le pun la loc. Mi-a rămas să înfrunt greutățile ca să găsesc ce este "BUN în viață" - cam ăsta este rostul basmelor, după mine; să te învețe să cauți.

DESPRE CELĂLALT BASM ESENȚIAL PENTRU MINE

“Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” pot spune că este căutarea însăși. Absurd - cum poți să cauți așa ceva?

Ca să fie om, fiul de împărat plânge până i se dă ceea ce-și dorește: promisiunea părinților că o să-i dea nemai-întâlnitul, nemai-pomenitul. Ajuns în lumea deplinei împliniri, înconjurat de femei, căsătorit cu „a mică”, stăpân absolut al tărâmului de deasupra lucrurilor și efemerului, vânează - ca să umple lipsa timpului - un banal iepure. Fără voia lui, Făt-Frumos intră în Valea Plângerii, și mistuit de dor se-ntoarce în murire - iar moartea lui, făcută cârlig, îl ia cu ea în lumea unde nu mai există viață, călătorie, iepure, femeie, timp, năzuință. Erezie omenească, capodoperă românească.

petre ispirescu P1100355_2Spre deosebire de Făt-Frumosul din "Tinerețe", nemurirea eu am găsit-o. Ce-i căutarea de sine, ce-s știutele limite? Creația este; imaginația; nu?

Știindu-ți limitele drastice - otrăvite, de cârpă lașă - să ieși din timp și spațiu, să-ți faci acel tărâm în care să vânezi în pace sensuri, în care să te rătăcești după iepuri dați dracului.

Nemurire? Lumea ta în zarea și mijlocul unei lumi ostile. Având grijă de propria imaginație, dar bucurându-te de cuvinte al căror sens nu îl percepi întru totul - ci doar te bucuri de ele, pentru a le interpreta tu în voie.

Mă bucur de realități pe care nu le citesc în consecințele lor nefaste, ci doar merg până la buza dezastrului lor - și le înțeleg, și aștept să devină învățătură de minte.

Tinerețea mea fără bătrînețe - și a tuturor celor ca mine - asta înseamnă: creație și imaginație. O fantă de timp și spațiu, precum cea de pe peronul 9 și ¾ din Harry Potter; precum smârcurile din "Călăuza" lui Tarkovski. Dacă ai tăi au grijă de mintea ta, atunci nu te lași vreodată copleșit de smârcuri: mintea ta este într-o căutare de sens, n-ai teamă. Oricum moatea te așteaptă. Bucură-te de nemurire, de sens, de imaginație.

CUM SUNĂ ÎN TRADUCERE

În franceză “Jeunesse sans viellesse et vie sans mort”, ori, în engleză “Unageing Youth and Deathless Life”. Humanitas a făcut exercițiul traducerii, iar Gabriel Liiceanu spune, cu prilejul traducerii, că "un lucru uluitor al condiţiei umane este că ne-am născut fiinţe libere - putem să facem ce vrem cu viaţa noastră - cu o excepţie: nu suntem liberi în alegerea vieţii înseşi. Grozăvia este că te naşti fără să te fi întrebat cineva dacă vrei să vii pe lumea asta. Ori copilul ăsta, spre deosebire de toţi copiii din lumea reală, se naşte sub o condiţie: «Nu mă nasc cum vreţi voi; dacă vreau, nici nu mă nasc. Deci, dacă vreţi să mă nasc, daţi-mi ceva; ia, începeţi cu promisiunile!». [...] «Bine, fiul meu, am să-ţi dau tinereţe fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte». Şi-atunci copilul "tăcu şi se născu". Genialitatea acestui basm vine de-aici, din faptul că pătrunde în culisele, în premisele aruncării noastre în lume".

TATĂL, FRIZER, N-A PREA AVUT BANI de învățătura lui Petre Ispirescu (1830-1887). Autodidact, el a învățat pe apucate, iar priceperea lui l-a făcut tipograf. A publicat și bune, și interzise. Dar a rămas slujbaș, la mâna celor puternici. Cei 10 copii de-acasă - din strada Sălciilor, București -, și îngrijorările vieții l-au îmbătrânit devreme. Ignorarea lui în viață - era doar “culegător de snoave” - l-a însingurat. După o noapte de scris, Moartea, acel Făt-Frumos rătăcitor, i-a adus nemurirea.

TOT LA HUMANITAS, O EDIȚIE AUDIO ISPIRESCU & NOICA. În lectura lui Gabriel Liiceanu. "Ascultându-l, am avut câteva clipe bune viziunea întrupării acelui eu gânditor care - cum visa Eminescu într-un manuscris mult admirat de Noica - poate privi fuiorul, adică însăşi condiţia supremă a meditaţiei filosofice", scrie Dan C. Mihăilescu. "Poftim? Nu ştiţi cum devine cu fuiorul? Păi cheia pentru uşa respectivă o aveţi aici. Încercaţi-o!". În format mp3, aici.

CARTEA ÎI PLACE CRISTIANEI TERENCHE DE LA ACTMEDIA.EU:

Petre Ispirescu a fost unul din autorii copilăriei mele. Basmul românesc, așa cum l-a transmis el în forma cultă, reușea să satisfacă nelimitata fantezie de copil și să meargă spre înțelesuri nebănuite, pe care numai ca adult le deslușeai (și atunci cu greu și din întâmplare). Îți dau ca exemplu basmul deja clasic „Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte”. Dacă în anii cruzi ai copilăriei mă captivau aventura și lupta dintre bine și rău, ani mai târziu am înțeles mesajul adânc al poveștii, și anume al concepției filosofico/mitologice privitoare la condiția omului în Univers și la cuplul viață-moarte. Ai fi bănuit așa ceva? Cred că acesta este și secretul atracției pentru basme, că descoperi de fiecare dată, și la orice vârstă, noi detalii de înțeles și de acțiune. De aceea recomand tuturor să ia din când în când în mână o carte de povești, ca să vadă că nimic nu e nou în lumea asta și că totul are o logică și o explicație îmbrăcată frumos.

Săptămâna viitoare, ne întâlnim - în alt registru - cu Mateiu Caragiale, "Craii de Curtea Veche", o carte pe care ne-o va tălmăci, ca cititor, Mădălina Bubu.

#ListaluiIstodor e o campanie istodor.ro, continuarea proiectului editorial “101 cărți românești de citit într-o viață” (Polirom 2012; e-book-ul aici). Pe istodor.ro veți găsi, în fiecare săptămână, aventura mea cu una dintre cele 101 cărți. Argumentul pentru campanie, aici

Librăriile Humanitas, care sprijină proiectul, i-au dedicat o pagină specială de unde puteți cumpăra, cu reducere de 20%, titlurile incluse în listă:

- reducerea este valabilă și pentru versiunile ebook 

- discountul se aplică în coșul de cumpărături (cod cupon LISTAISTODOR)