Luiza_vasiliu_1Luiza Vasiliu, Dilema veche, Casa jurnalistului mi-a răspuns întrebărilor mele privind învățământul românesc. Idei princiăpale:

Ce-i drept, și eu am fost impertinentă.

M-a propus și pentru exmatriculare

  •  Ai atitudine, intransigență. Care-i meritul școlii?
    Meritul școlii e că nu m-a lăsat o clipă să respir. M-a scos 2. din sărite non-stop și mi-a dat eterne motive de revoltă. Mi-a prezentat viața ca pe o manifestare a unei înfiorătoare inutilități, obligîndu-mă să reacționez. Ce-i drept, și eu am fost impertinentă. Impertinentă, ce cuvînt frumos, îl auzi numai la școală. Am făcut petiție către directorul școlii ca s-o schimbe pe profa de engleză pentru că nu știuse să ne explice ce înseamnă „metaphysics”, i-am zis profului de istorie că van Gogh nu e expresionist, e post-impresionist, motiv pentru care a ieșit din clasă și nu s-a mai întors niciodată (m-a propus și pentru exmatriculare, după cum am aflat mai tîrziu), am protestat împotriva uniformelor, a programului elevilor de serviciu, a gardienilor, a învățatului pe de rost, a culegerilor de comentarii, a profilor care nu aveau nimic să ne învețe, deși insistau s-o facă. Am mers la școală, deci am protestat. O mică sindicalistă în formare. Cam ăsta ar fi rezumatul.

Oricum, fiecare generație are ticurile ei de vorbire și de gîndire.

  • De unde au apărut generațiile lui "deci", a lui "decât", a lui "gen"?
    Nu știu. Generația „deci” a fost a mea, țin minte cum se chinuia Pruteanu la tevere unu să explice de ce nu e bine să începi orice frază cu „deci”. Dup-aia nu s-a mai chinuit nimeni să explice nimic. Oricum, fiecare generație are ticurile ei de vorbire și de gîndire. Ăștia micii de-acum nu sînt mai proști ca noi, nici mai deștepți. Frate-miu are șaișpe ani și am impresia că folosesc „gen” mai mult decît el. Gen.

Folosul sistemului e să-ți arate o variantă de a face ceva. Cea mai proastă

Sistemul de învățămînt din România nu te lasă să descoperi nimic

  • Care-i folosul "sistemului"?

Folosul sistemului e să-ți arate o variantă de a face ceva. Cea mai proastă. O variantă cu reguli stupide, predat „cunoștințe”, respectat ierarhii, o variantă cu disciplină absurdă și ierarhie arbitrară. Sistemul îți dă de ales: rămîi în el și te mulțumești cu asta (sau te dai cu capul de pereți ca să-l schimbi) sau pleci și îți vezi de ale tale. Cînd mă întreabă lumea cum a fost la liceu, zic că a fost minunat. Dar nu la liceu la liceu, ci după ore, cînd aveam repetiții cu trupa de teatru și ședințe de redacție cu revista școlii și tot felul de discuții în care salvam lumea de paișpe ori pe zi. Sistemul de învățămînt din România nu te lasă să descoperi nimic, îți livrează o versiune gata mestecată asupra realității, pe care pretinde s-o înghiți fără să crîcnești. Nu știu cum se poate schimba asta, dar mi-aș dori.