Iată partea a II-a a interviului luat lui Daniel David, după publicarea cărții: "Psihologia poporului român." Iată ideile primei părți a interviului:

psihologia_poporului_Daniel_David_650Performanţele educaţionale şi innovative sunt mult mai scăzute

Ospitalitatea-reflex de apărare

Un american, cu încredere mare în oameni, tratează din start un străin ca un potenţial colaborator

Partea a doua:

Un român mutat şi integrat într-un mediu cu instituţii moderne din vest va fi un model de comportament

Ce ne face să plagiem, să fim corupţi, dar patrioți?
În principiu, un profil psihologic nu este bun sau rău în sine, el devine astfel în funcţie de context. Spre exemplu, dacă contextul este determinat de instituţii socio-culturale vetuste, apar astfel de comportamente. Într-un mediu cu instituţii moderne, nu ar apărea astfel de comportamente. Un român mutat şi integrat într-un mediu cu instituţii moderne din vest va fi un model de comportament (ex. muncitor, creativ, ordonat, cinstit etc.). Patriotismul este bun şi un antidot necesar la încercările unora de defăimare şi/sau minimizare a românismului. Dacă americanilor nu le este ruşine să fie patrioţi, de ce să ne fie nouă ? Patriotismul este ca un sistem imunitar care păstrează sănătatea naţiei; dar sistemul imunitar, prea activat, poate genera boli autoimune, prin care distruge ceea ce ar trebui să apere! Aşadar, avem nevoie de un patriotism modern, care să promoveze românismul fără exagerări, înţelegând spre exemplu că drepturile/interesele românilor trebuie promovate inteligent, fără a afecta drepturile/interesele altora. Doar aşa putem deveni parteneri acceptaţi într-o lume globalizată şi doar aşa putem face românismul un actor activ în spaţiul internaţional.

A activa potenţialul intelectual şi de creativitate pe care îl aveam

Ce-i de făcut ?
Din nou ar fi multe de spus, dar, simplu spus, două lucruri ar trebui făcute. În primul rând, implementarea unor instituţii socio-culturale moderne. Dar nu ca forme fără fond, nu ca forme care adaptate specificului naţional şi-au pierdut eşenţa, ci ca forme care se adaptează specificului naţională fără să-şi piardă esenţa, sau, dacă nu se poate aşa, ca forme care se implentează odată cu crearea propriilor conţinuturi. Uite, ca să nu rămânem la nivel teoretic (am tot pomenit instituţiile socio-culturale, iar unii cititori poate că nu înţeleg la ce se referă), hai să schimbăm în mod esenţial curriculum şcolar, pentru a avea unul modern care poate activa potenţialul intelectual şi de creativitate pe care îl aveam. În câţiva ani vom avea astfel performanţe educaţionale şi inovative mai bune. În al doilea rând, să ne optimizăm unele atribute psihologice. Spre exemplu, promovarea unor valori (în familie/la şcoală/în societate) care să stimuleze încrederea şi cooperarea este fundamentală. Gândirea raţională, care să atenueze atât exagerările pozitive, cât şi exagerările negative, este iarăşi fundamentală; lumea nu este alba sau neagră, bună sau rea, ci are nuanţe. Hai s-o vedem şi noi colorat!