alese-22Profesor universitar Ruxandra Cesereanu:

Studenții de-acum

nu mai sunt omogeni: de la o promoție la alta diferențele se resimt deja. Cei aflați acum la vârsta de 21-22-23 de ani au avut (în urmă cu trei ani) la intrarea în Facultate o bază culturală destul de serioasă, pe care s-a putut rafina și amplifica informația, chiar și atunci când veneau ca boboci de pe băncile liceului.

Cei care au acum 18 ani

sunt mai pasivi ori inhibați oarecum decât colegii lor de acum trei ani. Iar politic trebuie aproape alfabetizați (nu prea știu ei ce s-a petrecut în decembrie 1989 decât schematic și minimal, de pildă, iar despre fenomenul Piața Universității 1990 nu au habar). Au dorința și râvna de a acumula și a-și rafina formația intelectuală, însă fondul lor nativ este mai puțin solid.

Dar facultatea este, la urma urmei, și un suport pentru memorie, așa încât lucrurile sunt, totuși, perfectibile, în principiu.

Ce vor ei să facă după terminarea facultății

e greu de spus. Se cuvine să fac niște distincții procentuale de context: o treime din studenții noștri sunt foarte buni, o altă treime sunt bunicei ori mediocri, iar altă treime au greșit facultatea (sau nu era cazul să o facă deloc).

Prima treime mizează pe master și chiar pe un doctorat (în țară ori străinătate); treimea din mijloc caută slujbe de supraviețuire (dascăli de gimnaziu ori liceu, secretare, redactori, tehnoredactori, computeriști etc.) iar ultima treime se descurcă așa cum poate sau defel.

Plagiatul nu mai are căutare,

cel puțin la Facultatea de Litere, de când există motoare de căutare (avansată) care detectează imediat sursele și sesizează infracțiunea de furt intelectual. În ultimii ani nu s-au mai sesizat decât exceptiv situații de plagiat, pedepsite maximal, din punct de vedere academic.

Nemulțumirile legate de învățământul actual

sunt două în principal (atât din partea studenților, cât și din partea dascălilor). Este vorba mai întâi despre lipsa de continuitate între reformele propuse de un ministru ori altul (al Educației), de felul în care un pachet de idei e semi-implementat oficial, fiind ulterior repudiat și dependent de schimbările politico-administrative. Dar problema cea mai gravă este subfinanțarea – molima vieții noastre academice !