DE CE NU CITIȚI CĂRTĂRESCU? "Solenoid"-ul este purșisimplu forma ingenuă de a construi ficțiune. Se poate vedea povestea lui Mircea, simplu profesor, dacă n-ar fi avut succes. Or, din povestea asta a omului fără însușiri, nu poate ieși decît tot un Cărtărescu. Nu e singurul simbol cu efect invers. Am citit Cărtărescu. Da, 837 pagini. De aceea vă întreb simplu: De ce nu citiți Cărtărescu?


Preferăm să rîdem de propriul nostru destin, că este singura noastră propunere pentru Nobel - or, nu-i de rîs, astăzi Cărtărescu merită Nobelul. Nu a revendicat nicio poziție de acest gen, nici mie nu mi se pare normal să vorbesc despre asta, dar dând căutare pe Google, văd că e obsesia națională.

Dar Cărtărescu nu se citește.

Preferăm să-l lovim pentru atitudinea sa civică. Dar el și-a asumat și bune și rele (chiar împotriva opțiunilor mele, mărturisesc).

De la Ștefan Agopian​ încoace, puțini sînt în România cei care ficționalizează, înalță zmeul. Știu să povestească, ieșind din relatarea strictă a realității. Oho, cîți sîntem scriitori de FB, cîți ficționali?

COMPONENTELE "SOLENOID"-ULUI:

- sistem autoritar (cîte un milițian cere buletinul);
- destin mărunt de profesor de școală;
- povești de viață (de la proful de Biologie cu crapi și iepuri de vînzare, la Minovici cu spânzurările lui în numele științei);
- detaliul care creează povești, semnificații. Injecțiile și întreaga cavalcadă de senzații, Catalogul de vise al profesorului, Morga și protestul;
- forța de a integra artistic tehnologia, de a crea parabola ("solenoid" nu-i decît un mecanism, sursă a cîmpului magnetic);
- poveste de dragoste;
- scriere-protest împotriva sistemelor sociale;
- stil-solenoid de a produce narațiune și ficțiune.

CÂTEVA INFLUENȚE:

- Cărtărescu din "Visul" ("Nostalgia") și "Orbitor", cu întoarcerea în copilăria sa;
- Cărtărescu stilistul, în care o frază e o întreagă lume;
- Kafka - "Metamorfoza", dar omul postmodern nu se mai face gîndac, preferă să-și poarte gărgăunii și să se lupte cu ei;
- Eliade - "La țigănci" și fantazarea profesorului Gavrilescu, iat-o amintită aici prin monotona plimbare cu tramvaiul casă-școală;
- Marquez, mitologia unui spațiu, și de data asta, aceeași Maică a Domnului;
- o fi și Blecher cu relatările lui de stare maladivă;
- arte literare, o redefinire continuă a literaturii și nevoii scrisului, "beatitudine, dezamăgire", de la pagina 752 în sus.

Solenoid-ul este purșisimplu forma ingenuă de a construi ficțiune.

Niciun cuvînt, nicio frază nelalocul ei. Cuvinte poetizate. O utopie coerentă. Detaliul care seduce și dă fantazare. Efectul invers al simbolurilor de tot felul (protestul de la Morgă este exemplar în acest sens).

*Sursa foto: Mesagerul de Bistrița