Solomon-Marcus-mediu

Interviul cu Solomon Marcus. Aici în integralitate. Mai jos, fragmente. Cum doriți, degustați și învățați. Protestați pentru un învățământ românesc mai bun. Solomon Marcus ne dă toate motivele. Mulțumesc Anei, lui Dripăl, aca Filmămorice.

 

A trăi viață altora-chestia asta m-a confiscat

Manualele au același imperativ "REȚINEȚI!". Nu a EXPLICA, NU A ARGUMENTA

Abia la facultate mi-am găsit mentorii, care au acționat în ciudă comunismului

Pentru mine nevoia de a mă exprimă e esențială.

Dacă întrebi un copil din primară, "cînd te-ai bătut ultima oară?", știi ce răspunde? "Alatăieri", "De ce?" Răspunde: "Că eu spuneam într-un fel, el altfel. Simplu fapt că aveau păreri diferite ducea la bătaie.

În urmă cu câțiva ani, s-au mărit salariile în învătământul universitar. Nimeni nu a observat vreo schimbare în prestația acestora. Niciun rezultat remarcabil.

Din cauza asta bântuie stresul, anxietatea. Se creează o tensiune psihică. Am emailuri de la elevi de notă 10. ”Am notă zece pe linie, sunt mâhnită.”

Ne îndreptăm spre o societate fără educație, a analfabetismului.

 

De ce profesor?

 

Am simțit această vocație, încă de când eram copil. La început, în adolescență, când eram captivat de filosofie, simțeam o nevoie organică de a împărtăși, îi luam la plimbare pe colegi, nu-i lăsam pînă nu le spuneam: uite domle ce am citit! Apoi, lucrurile s-au diversificat. Am făcut pasiune pentru teatru, a te transpune în alt personaj, mi se părea o mare aventură. Prima piesă pe care am văzut-o a fost "Omul care a văzut moartea". A trăi viață altora-chestia asta m-a confiscat. Toate aceste impulsuri presupun nevoia unei tribune. Pe urmă, a apărut și altceva, când am ajuns la Universitate, am intrat pe mână unor profesori de mare vocație, am înțeles cât de greșit mi se predase matematica în școală.

Greșit?
Sub eticheta matematicii înțelegem ceva ce nu are comun cu adevărata matematică. În școală, formule, învățare mecanică, în schimb adevărata matematică este măcinată de idei, de mari dileme, pe care școala nu le arată. Matematica are fundamente care o leagă de filosofie, de religie.

Toate aceste păcate se mențin și azi. Se cultivă o idee falsă de educare. Ceea ce se înțelege prin educație este un simplu transfer de cunoștințe, solicitată fiind doar memoria. Manualele au același imperativ "REȚINEȚI!". Nu a EXPLICA, A ARGUMENTA. Diferența este dată de faptul că a înmagazina solicită doar memoria, în schimb a argumenta, toate capacitățile de gândire, inițiativa personală, imaginația. Sunt complet eludate astea. Priviți bacalaureatul, admiterea în  liceu, sunt preluate și perpetuate toate aceste procedee mecanice.

Istoria personală a învățământului

 

Am intrat la primară în '31-'32, pe vremea regelui, era instituția strejăriei sub Carol II: "credintă și muncă pentru țară și rege". Ce spun eu am înțeles mult mai târziu. Am înțeles ce a fost cu mine în '30, abia în '50-'60. Nu vreau să exagerez, am fost profund marcat de grădinită și 1 primară, sunt primii pași, să citești, să scrii. După aia, la liceu. Nu  rețin ceva important. Abia la facultate mi-am găsit mentorii, care au acționat în ciudă comunismului. Au profesat atunci, comunismul a fost o frană în activitatea lor, nu dispuneam de libertate de gîndire, de exprimare. Faptul că nu veneau cărti-reviste occidentale... Evident, un învățământ fără libertate caută ocoluri. De exemplu, la Moscova apăruse un boicot al ciberneticii, un nebun a spus că cibernetica nu este una cu comunismul. Lingvistica  structurală, la fel. Savanții de la Moscova, ce au făcut? Hai, domle, ca să evităm incompatibilitățile ideologice, au transferat totul în informatică. Era o înșelăciune, iar noi la București repetăm ce se întâmpla la Moscova.

Profesor în comunism
Foarte greu și târziu. Aveam dosar prost. Nu aveam origine sănătoasă, mic burghez. Meseria de croitor, cea mai păcătoasă! Apoi o soră a fugit și am fost blocat lector 10 ani. Aveam cărti publicate în occident. Lector în 55, conferențiar în 64. Am profitat de sprijinul, vedeți aici este important rostul savanților-profesorilor mei- care au acceptat compromisuri cu Puterea, pentru a smulge privilegii pentru valori, valorile erau profesorii din generația mea. Datorită lor, în 67 am plecat în Occident. Lingvistica matematică am deprins-o la Paris. Au depus mărturie pentru Stoilov, Moisil. Azi acest demers nu se poate înțelege.

De ce ati rămas în România?
Pentru mine nevoia de a mă exprimă e esențială. Oricât aș cunoaște engleză, franceză, nu o pot face cu gradul de finețe cu care o fac în romănâ. Sunt matematician, dar treptat nu am făcut cercetări doar în matematică, ci și în lingvistică, antropologie culturală, aplicații matematice în științe și inginerie. Iar internetul, mie mi-a mărit enorm randamentul.

După 89 profesoratul

Domle, la întâlnirile mele cu tinerii. Le spun: de două ori sunteți răsfățați de istorie. După peste 50 de ani de comunism, aveți libertate de conștiință, de călătorie. Al doilea răsfăț: sunteți copiii internetului: informare, comunicare, călătorie. Capacitatea extraordinară este că suntem în legătură instantanee cu ultimul cătun al lumii.

Internetul, dăunător?
Nu. Toate beneficiile omenirii au fost asociate cu primejdia. Trenul, după 1840, la fel. Primarul din New York a trimis o scrisoare către președintele SUA. Trenurile vor speria gravidele, animalele, să nu aprobați asta. Se repetă scenariul și azi.

Păcatele învățământului românesc

 

  • Pseudo învățarea-superficială, fără imaginație, aplicarea mecanică a unor formule. Comoditate, domle, e mai comod să repeti. Alte mari păcate: comportamentul profesorilor! nu educăm comportamentul cerut de lumea globalizată în care trăim.
  • Și asediem ființa umană cu violența psihică, fizică. Ce face educația, școala? Nu le combate, ci le stimulează. Dacă întrebi un copil din primară, "cînd te-ai bătut ultima oară?", știi ce răspunde? "Alatăieri", "De ce?" "Că eu spuneam într-un fel, el altfel.”
  • Simplul fapt că aveau păreri diferite ducea la bătaie. Ființa umană, fără educație, nu reactionează decât prin violență la realitatea Celuilalt: opinie, prezență. Asta înseamnă Școala - să înveți să dobândești o identitate și-n același timp ea să fie cuplată cu înțelegea alterității … școala nu face lucrul acesta.
  • Lista e interminabilă. Mai este un accent excesiv pe competiție. E inflație de concursuri, clasificări, această aplecare spre competiție se face cu sacrificiul laturii educaționale. Care era profitul educațional? Nu-nțeleg de ce am fost/nu premiat. Nu există niciun feedback, prin care elevii să afle, să-nvețe din greșeli. Mister total. Se fac  premiere. Eu refuz asta, le spun faceți o întâlnire să vadă fiecare greșelile, poate evaluatorii au greșit. Din cauza faptului că nu se fac aceste lucruri, profitul educativ este zero, din cauza asta părinții-elevii protestează, se crează tensiuni.

Salariile?
Trebuie respinsă din capul locului ipoteza asta. În urmă cu câțiva ani, s-au mărit salariile în învătământul universitar. Nimeni nu a observat o schimbare în prestația profesorilor. Niciun rezultat remarcabil.

Implicarea politicului

 

Ce se-ntimplă, nu doar asta... Inspectorii școlari, directorii sunt schimbați. Instituția inspectorilor școlari ar trebui desființată. Simulează că fac o treabă și nu fac nimic. Chiar cuvântul inspector, arată provizoratul lor. Dezbaterea manualelor școlare? Toți discută vrute-nevrute, nimeni nu discută conținutul manualelor.

Manualele

Discuția cea mai gravă a fost pentru Istorie. Sunt tixite de detalii nesemnificative. Li se cere elevilor să-și încarce mintea. Afectează sănătatea psiho-somatică a elevilor. Pe o singură pagină dintr-un manual de biologie termeni – mii de termeni speciali ce trebuie reținuți. La fel la geografie. Nu s-a făcut efortul de a găsi lucrurile esențiale. Unde-i învățarea prin explicație? Manualele școlare au pierdut povestea, explicația, se preferă argumentul formal, dar care nu ține cont de datele psiho somatice ale elevilor.

Profesori prost-selecționați

Marea nemulțumire a elevilor, am fost la Consiliul național al elevilor: mulți profesori se supără de-i întrerupi și pui întrebări. Profii vor să-și țină monologul de acasă. Vă rog nu mă întrerupeți că-mi pierd șirul ideilor. Ori, asta-i misiunea lor, să-i stimuleze, nu se înțelege asta! În Consiliile Naționale ale elevilor am fost, obsesia asta e vizibilă acolo. Elevii spun de la început: azi vorbim noi! Elevi de 12-18 ani cer să li răspundă. Atenție! niciunul nu-și declină identitatea. De ce? Mi-au răspuns: ca să ne punem la adăpost de represaliile profesorilor. Este clar cum stăm?

Efecte

Din cauza asta bântuie stresul, anxietatea. Se creează o tensiune psihică. Am emailuri de la elevi de notă 10. Am notă zece pe linie, sunt mâhnită. Mă aplaudă lumea, dar nu m-am ales cu nimic. Astea sunt problemele pe care nu le bagă în seamă nimeni. "Tribuna învățământului" nu are vocea elevilor. Oameni politici, inspectori, dar cei care suportă nu au cuvântul. Vreau să fiu purtător de cuvânt al celui fără cuvânt: elevul.

Părintii

Am un email de la o mamă de olimpic. Fiul meu vrea să părăsească școala pentru că nu se alege cu nimic. Îl cunosc personal pe băiat. Se vorbește de abandon școlar, a apărut acest tip de abandon, cei mai buni părăsesc școala, își pun intrebări. Societatea cere diploma… dar 80% din diplome fără acoperire în realitate.

Societatea

Ne indreptăm spre o societate fără educație, a analfabetismului.