UnknownCitești și îți reamintești propriile sensibilități, umiliri, fericiri. Este Svetlana Cîrstean: Litere, poezie, Institutul Francez din București, întîlniri culturale la Hanul Gabroveni. Câteva head-uri:

Am fost pregătită pentru lăcătușerie.

Ne strigau din prima zi a clasei întîi pe numele de familie. Pînă într-a noua.

M-au dat la școală ca să mă salveze de la sălbăticie.

Nota la purtare din clasa întîi care mi-a fost scăzută pentru că am fugit de acasă la bunici și ironiile învățătorului de față cu toți colegii, pe aceeași temă.
Coșul de gunoi în care învățătorul căuta, la îndemnul tatălui meu, în fiecare zi, ca să vadă dacă am aruncat pachețelul primit de acasă. Controlul, prin urmare.

 

Interviul în întregime:

Sigur că tot ce scriu aici ține de un anumit context politic, dar mereu există un context care își bagă coada. Nu știu dacă mai pot să mă dezvăț complet de tot ce-am învățat. De unele chestii nici nu vreau să mă dezvăț, numai că nu despre ele vorbesc aici.

Ce anume din școală a inspirat "Floarea de menghină"?
Atelierul de lăcătușerie, în care făceam practica școlară. Eram elevi la liceul de matematică-fizică și trebuia să avem o calificare la terminarea studiilor. Noi ne pregăteam să devenim lăcătuși.
Cultul cumințeniei și al supunerii în care eram crescuți. Și cel al vinovăției. Constrîngerile în lanț din care trebuia să ieșim vii.
Aura întunecată care înconjura tot ce ținea de sexualitate.
Lipsa oricărei educații care să ne pună în contact cu propriul nostru corp, faptul că la sfîrșit eram numai minte și creier. Că ne trezeam cu un soi de handicap al omului stîngaci cu trupul lui, prizonier al propriei minți.
Și că ne strigau din prima zi a clasei întîi pe numele de familie. Pînă într-a noua am fost Cîrstean, cu o mică excepție, profesoara de română din gimnaziu îmi spunea Svetlana.

De ce te-au dat ai tăi la școală? De ce ai făcut facultatea?
M-au dat la școală ca să mă salveze de la sălbăticie. Pentru mine venirea la școală a fost o traumă, am schimbat locul și mi-am schimbat viața. Am devenit o fată de la oraș. Am avut nevoie de un an de zile ca să mă decid să fac pactul cu școala, în momentul ăla l-am considerat un compromis necesar supraviețurii. Drept urmare, în clasa întîi, spre deosebire de trei sferturi din colegii mei nu am luat nici măcar mențiune.

De ce ai dat la facultate?

La facultate, nu mi-am pus niciodată problema să nu dau. Mai ales că am ales singură facultatea provocînd o adevărată revoluție în familie. Eram predestinată Politehnicii. Și-am făcut Litere. A fost sută la sută alegerea mea, prima alegere. În ceea ce privește literatura română aș propune un experiment :): să fie studiată în sens invers, din prezent spre origini, sau măcar să se revină la cronicari, la Cantemir, atunci cînd instrumentele de pricepere a literaturii sînt mai numeroase și mai bine stăpînite, cînd totul capătă un sens. Literatura română e foarte adesea predată ca o limbă moartă, pe care azi n-o mai vorbește nimeni. Cum să nu mori de plicitiseală, dacă numai strămoșii s-au ocupat de ea.

Care au fost momentele de stâlcire a sensibilității tale în sistem?
Nota la purtare din clasa întîi care mi-a fost scăzută pentru că am fugit de acasă la bunici și ironiile învățătorului de față cu toți colegii, pe aceeași temă.
Coșul de gunoi în care învățătorul căuta, la îndemnul tatălui meu, în fiecare zi, ca să vadă dacă am aruncat pachețelul primit de acasă. Controlul, prin urmare.
Presiunea notelor. Notele care păreau să spună totul despre tine, dacă meriți sau nu să trăiești, să fii sau nu iubit.
Rezumatele pe care trebuia să le fac pentru tot ce citeam, scurte, dar în care era obligatoriu să precizez personajele pozitive și negative din cartea respectivă. Cel mai greu a fost cu "Alice în Țara Minunilor", care era în bibliografia suplimentară.
Olimpiada de matematică, la care eram trimisă, deși nu aveam nici o înclinație în sensul ăsta.
Spiritul concurenței. Trebuia să fim cu toții niște geniali virtuoși.
Orele la care scriam pînă ne durea mina sau la care se dictau comentarii – n-am putut să învăț niciodată un comentariu pe de rost. Am mai scris atît de mult în anul întîi de facultate, în timpul orelor teoretice de la armată, din Panduri.

La ce îți folosește astăzi gramatica învățată?
Gramatica e genială. A fost materia mea preferată în gimnaziu și liceu. Mi se pare una dintre materiile ideale ca să îți structurezi gîndirea, ca să te familiarizezi cu mecanismele limbajului, să înțelegi ce spun alții, dar mai ales ce spui tu. Am avut adicție la gramatică, recunosc. Dar pe vremea aia aveam timp berechet să vînăm subiective, acum poate nu mai e așa fun.