Dintre “101 cărți românești de citit într-o viață”, astăzi trei pentru copilul fără vârstă. "Fram" al lui Petrescu, "Toate pânzele sus" a lui Tudoran și "Apolodorul" lui Naum. Acum nu caut cât de asemănătoare sunt ele cu alte cărți ale lumii. Și vă spun că ele nu inovează prea tare. Poate Naum, doar combină pinguinul și absurdul. De fapt, schema este aceeași: aventură, nu?, travesti animalier sau om, ca erou principal, și căutarea identității. De aceea, trei lucruri îmi par captivante: De ce apar rar cărțile bune? Societatea și cartea? Cum se scrie? 1. De ce...