#ListaluiIstodor Final. Aveți Istoria literaturii române Aici. Experiența mea, pentru voi

Din februarie, împreună cu Librăriile Humanitas, am pornit într-o aventură din toate punctele de vedere. Mulțumesc Bogdan Baciu! Am pus în discuție literatura noastră, românească. Am spus încă o dată ce-mi place mie din literatura națională. Am arătat defecțiunile de parcurs și creatorii autentici. Atunci aveam și un argument. Am povestit încă o dată poveștile altora. Acum îmi dau seama că recapitularea mea nu avea cum să aibă un ecou de mărime. Felul de a face școală în România i-a declupat pe puști de la această literatură. Deschiderea gugăliană a lumii a pus la punct...

#ListaluiIstodor – Memoria: Dela bucolicele lui Ghica la omorul românului de către român. Azi, Zero empatie.

Nu era simplu să poți transcrie realitatea. Secolul XXI a rezolvat simplu problema: ziua de azi este o realitate care te sperie atât de tare că este ficțiune, desigur. Ororile teroriste își scriu istoria la fiecare colț de stradă și se califică singure pentru memoria Instagram instant. În “101 de cărți românești de citit într-o viață”, Polirom am preferat alegerea unor texte create după oarecare distilare a amănuntelor. În Librăriile Humanitas le veți găsi, pipăi, cumpăra, de vă mai trage ața. O samă de cuvinte dă modele pentru contemporani. Scrisori către Vasile Alecsandri de Ion...

#LISTALUIISTODOR / Topîrceanu – Balade. Ce-i prostia asta?, îți zici. Râzi. Și-apoi vezi că ai râs de tine.

“Musafiri la mine-n casă / Fără să-i poftesc vreodată / Am un șoarec, doi păienjeni / Și, din când în când, o fată” - Care-i treaba cu poezia asta?, zici. Ce-i prostia asta? Uite cum e cu Topârceanu: A scăpărat din banalul cel mai banal o poezie de râzi ca prostul. Te prinde și te întrebi: Eu ce mă fac acum? Păi, te-ntreb, tu ce ești? Șoarecul, păianjenul sau fata? Ai priceput? Orice alegere ai face, ești prins, îți place. ["Strofe alese; Balade vesele și triste" de George Topîrceanu (1920). Versiunea tipărită a cărții o...

#ListaluiIstodor / Povestea vieții mele ca o Istorie a literaturii române

Neculce, Eminescu, Creangă, Camil Petrescu, Bacovia – tortură. Și am luat doar linia valoroasă, de mijloc, a echipei de scriitori, cei față de care nu avem antipatie. Să vedem cum funcționează tortura, nu vreți? În casă auzi rostite aceste nume. Ba vreun unchi încurcă pe Eminescu cu Vlahuță, ba vreo mamă sigur e înlemnită în prejudecăți: ce-o să te faci în viață, fără marii noștri scriitori? Asta-i familia! În școală, repetiție. Mitralieră de manuale și profesori șui. "Offf, Neculce!", "Fără Eminescu?", "Creangă are tradiție!", "Camil, ce calofil!", "Bacovia are-n obraji culoarea criptei!(?)". Pe net, acum, aceleași etichete pe...