11217800_10207926088449654_4634931182358608246_nIstodor Eugen mi-a dat leapșa la o joacă care se cheamă Dezvăț. Mi-a pus patru întrebări, iar eu mi-am luat notițe pe genunchi chiar în timpul orelor de azi dimineață (zic pe genunchi ca să împlinesc imaginea șablon, de fapt nu m-am ascuns deloc) cu chestii pe care le ziceau/făceau profii și pe care mi le aminteam din alte zile spicy de liceu. So.

"Dezamăgirile și refuzurile din liceu m-au transformat într-o superbombă de frustrare"

1. Ești în mijlocul evenimentelor urbane, faci evenimente. Inițiativă, creativitate. Cît de mult te-a format școala pentru toate acestea?

M-a format în sensul în care toate dezamăgirile și fail-urile pe care mi le-am luat cu proiecte pe care am vrut să le fac în liceu m-au transformat într-o superbombă de frustrare, propulsându-mă înafara spațiului ăstuia școlăresc care cică te susține și e mândru de tine când ai idei și inițiativă. Fâs.

Așa că am făcut ce voiam să fac în locuri publice, cinemauri, librării, alături de prieteni și oameni care la rândul lor fac proiecte mișto, în loc să le fac alături de colegi și profi, chestie de care sincer îmi pare rău. Deci da, poate dacă n-ar fi fost toată dezamăgirea asta, n-aș fi avut atâta elan să îmi dovedesc mie că pot să organizez proiecte mari, mici, serioase, la caterincă, de toate culorile. Mulțu doamna directoare kiss emoticon .

-
2. Cum e la școală? Vin profesorii? Ce metode au în predarea orelor?

La școală ai două mari opțiuni, când ești elev: fie te scufunzi într-o apă călduță (aici intră multe subcategorii; uitatul în gol, miștocăreala, cititul pe sub bancă cu nervii până-n gât că nu poți să te concentrezi de la gălăgie, ascultat muzică doar la o cască ca să nu ai polemici suprarealiste despre respect cu profii etc.), fie tocești, opțiune care e mult-încurajată și de profi și de părinți, gen "hai ține și tu minte până mâine la test și după scapi".

  • "Fă caterincă subțire ca să te relaxezi"

Evident, există și cea de-a treia, în care se bălăngăne foarrrrrrte puțini, singuratici și cam fără direcție, care este categoria mă-super-super-super-chinui-să-fiu-atent-și-o-mitraliez-pe-profă-cu-întrebări-și-fac-research-acasă-ca-să-completez-firimiturile-din-clasă-și-mă-super-chinui-să-nu-mă-enervez-și-să-las-de-la-mine. Asta e regula de aur în categoria asta: Laaaaasă deeeee laaaa tineeeeee. Dacă profa e homofobă, fă caterincă subtilă ca să te relaxezi. Dacă profa nu-ți ia în considerare argumentele doar pentru că nu știe despre ce vorbești, fă caterincă subtilă ca să te relaxezi. Dacă profei îi pasă mai mult să-ți pună notă decât să te lase să-i dovedești că tu chiar știi ceva, poate nu exact-exact cum ți-a dictat ea, dar pe-acolo, și ești chiar cât de cât pasionat, fă caterincă subtilă ca să te relaxezi.

  • Pentru că asta contează. Să fii fizic de față.

Cât despre prezență, da, profesorii vin. Mulți dintre ei vin din același motiv pe care-l tot învățăm și noi, de mulți ani: ca să nu ia absență. În niște dreptunghiulețe ordonate cu numele, adresa și meseriile părinților noștri, ni se aranjează meticulos când am fost și când n-am fost. Pentru că asta contează. Să fii fizic de față. Ce faci fiind acolo, asta chiar nu interesează pe nimeni, atâta timp cât nu faci gălăgie și cât nu consumi prea mult din oră spunându-ți părerea.

 

  • De asemenea nu-i frumos să porți șapcă, "că nu plouă în clasă",

băieții să nu poarte pantaloni scurți, "că li se văd picioarele și e scârbos" și alte variațiuni ale acestor reguli de fashion impenetrabile.
Am recitit întrebarea și îmi dau seama că nici nu prea am ce să zic în legătură cu metoda de predare pentru că mult mai mult se iau de haine, poziția în care stai în bancă și tonul pe care vorbești, decât să vorbească despre lecție în sine.

  • Ce e cert e că majoritatea dictează tărăgănat și când îi întrerup să îmi clarifice ceva sau că am eu nu știu ce curiozitate (poate pe lângă subiect, dar inspirată oricum din ce mi se dictează), mi se trântește mare uitătură de Medusa.

Foarte puțini mai scriu pe tablă sau ne împart fișe de lucru, și numai vreo 2 ne aduc materiale suplimentare pe lângă programa obligatorie și dacă mă întrebați pe mine, antică.
Altă chestie care mă scoate din sărite e principiul "spune-ți părerea dar fără -ți, pentru că nu trebuie să fie a ta".

Păi dacă cerința e să-mi dau cu părerea despre un poem, de ce trebuie să trăncănesc ce a zis nu știu ce critic? Dacă cerința ar fi scrie despre părerea lui Călinescu și abține-te din remarci personale, ar fi super lejer. Mi s-ar părea idiot, dar măcar ar trebui să fac pe bune ce mi se cere.
Și ca închiere la capitolul ăsta, aș vrea să menționez principiul

  • "toți pentru unul și unul pentru toți" mulat exact pe gâdilăturile din vârful nasului profei care îl emite
  • (tot zic profă pentru că am mai multe profe decât profi, nu că la masculin nu s-ar încadra în ce zic aici). Gen dacă e unul care deranjează ora (fie că el cretin și chiar face haos, fie că profa are o zi sensibilă), toți dau test, toți primesc o temă de căcat, toți ascultă urletele de care nu știi dacă să-ți fie milă sau scârbă etc. Dar în cazul în care profa se ia de un elev (din nou, fie că e vina ei sau lui) și se bagă alții din clasă în discuție ca să-și spună părerea, ca să-l apere sau dimpotrivă, n-au voie. Principiul devine brusc irelevant și e rostită cu mare aplomb replica "da' ce, ești avocatul lui?".
    -
    3. Copy/paste de pe net, meditațiile. Sunt modă/must?
    Profa mea de științe ne impune să ne luăm note pe ieșit în fața clasei

și citit de pe wikipedia. La o lecție, un coleg de-al meu a vrut să vorbească liber, din capul lui propriu și personal gen, pentru că știa destul de multe chestii și pe wikipedia oricum sunt niște banalități. Voia să-i zică profei părerea lui, să-i dea contraargumente dacă e cazul, etc. Moment în care profa s-a ridicat în picioare și a început să urle de efectiv îmi țuiau urechile, că ce-i așa greu să citească de pe wikipedia, că el nu știe, că de unde să știe ea dacă ce zice el e adevărat, că îi dă 2 etc.

  • Cât despre meditații, nu prea sunt la curent, eu personal n-am făcut dintr-a opta, când mă pregăteam să intru la liceu și aveam nevoie să trec la mate. Știu doar că a doișpea e sinonimă cu "anul în care primești mai puțini bani de buzunar pentru că părinții dau pe fundul tău pre-bac mult $$$, pe meditații". Cred că meditații mai fac și câțiva din categoria aia pustie de care ziceam, în care sunt ăia care vor să învețe câte ceva, și în loc să se dea peste cap să facă research singuri, preferă să fie ghidați în particular.
    -
    4. Cum vezi examenele care se apropie, Bacul-Facultatea? Ce te sperie? Cum te pregătești?
    Nu prea sunt speriată de bac. Mi se pare din ce în ce mai mult că bacul e privit ca o gaură neagră, dar subiectele sunt destul de banale până la urmă.
  • Singura mică frică e să nu-mi scape vreo părere personală, o impresie, o interpretare care-mi vine pe loc, din astea. Facultatea mă sperie pentru că trebuie să iau bursă mare și/sau să le placă foarte tare portofoliul și CV-ul meu (că dacă se uită la note, mai bine nu) dacă vreau s-ajung unde aplic, gen Franța, gen Amerika, gen Sarajevo. 
  • Și mă cam deprimă senzația asta că sunt forțată să fac facultatea altundeva, nici nu-mi pun problema să învăț aici. Dacă vreau să mă întorc să fac proiecte aici, asta e altă discuție, de care mi-e și mai frică. De pregătit, nu fac meditații. Mi-am luat niște cărți imense, la română și la istorie, în care cică e toată materia de bac, tocată și retocată. Vreau să fiu cuminte și să citesc toate cărțile pentru română, să citesc niște cărți și pentru istorie, să văd filme legate de lecțiile alea eventual. Nu știu. Dar sper că o să mă descurc.
    ------
    Mulțumesc Eugen pentru leapșă, mi-a luat mult să scriu, că e greu să scrii despre chestii care ți se întâmplă în fiecare zi și cu care (ar trebui să) te obișnuiești. Mie nu prea-mi iese partea cu obișnuitul, pentru că sunt mai melodramatică așa, și parcă-i pândesc pe profi să aibă o reacție aiurea ca să pot să le pun întrebări inconfortabile și după să am rant-uri pe facebook pe care le citește doar mama.
    P.S.: Deși e absolut clar că din ce am scris mai sus reiese că părerea mea e că toți profii sunt de căcat și că ei sunt de vină, nu cred asta deloc. Colegii mei, cu mine în frunte de multe ori, sunt la fel de de căcat, dar în altă direcție. Suntem răutăcioși și obraznici gratuit, mințim ca să ne apărăm între noi, urlăm, stăm pe facebook, ne dăm cu ruj și cu ojă și ne rulăm țigări în timpul orelor, nu învățăm mai nimic din ce ni se predă dacă nu sunt subiecte de care suntem interesați și în timpul nostru liber și lista ar putea să continue la fel de mult cum ar putea să continue aia cu profii. Cred că e o leapșă bolnăvicioasă și care nu se mai oprește, între profi și elevi. Parcă e o întrecere, cine e mai rău, cine are autoritate versus cine poate să facă haos ca să nu pară subjugat. Subjugat, seriously? Vorbesc de educație și de liceu și simt nevoia să folosesc cuvântul ăsta. Și cuvântul "umilință", și cuvântul "frică", și cuvântul "pâră", și mai ales "autosuficiență însărcinată cu mulți bebeluși de autosuficiență însărcinați la rândul lor și tot așa".
    ---
    Eu m-am lungit cum n-am făcut niciodată dar n-am ce să fac, dacă am fost întrebată n-aveam cum să-mi țin gura. Fie că dau răspunsuri de o frază sau de epopee așa ca mine, dau leapșa mai departe la Alin, Ioana, Ivănoiu (sunt mulți care pe care aș vrea să-i citesc dar știu că e cool să nu răspunzi la lepșe, mai ales cu subiecte din astea serioase, dar în ăștia trei am încredere că o să fie cuminți și o să o accepte - sau mai bine zis, obraznici, teeeeeheeeehe). Și de fapt oricine vrea să rantuiască poate să zică că are leapșa de la mine. Și s-o dea mai departe dacă vor. Over&out.